La finalul primei ore, din ziua întâi, ca studentă la cursul de limbă greacă modernă pe care îl urmam, κυρία (doamna) Vaso ne-a spus pe un ton serios că urmează să auzim cel mai important cuvânt pe care îl vom învăța în calitate de elevi. A tăcut pentru câteva secunde de suspans și apoi a răspuns privirilor noastre întrebătoare:
-E PAUZA [διάλειμμα] [ˈði.a.li.ma], măi copii!
Scriind acest articol regret că nu am avut suficientă prezență de spirit să observ reacțiile colegilor mei, care numai copii nu erau, peste douăzeci de studenți, din peste douăzeci de țări și culturi diferite, un mic Turn Babel modern, dacă vreți. Ar fi fost interesant din punct de vedere antropologic, însă îmi amintesc cu claritate ce am simțit eu. Ca fost elev în școlile din România între anii 1993-2010, până la terminarea facultății, niciodată nu aș fi știut cum să reacționez la așa ceva. Dacă e un test? Până la urmă ce elev bun ar spune că îi place pauza? Ai putea să spui la fel de bine că nu îți place cartea. Așa că am zâmbit discret și am ieși din clasă.
Importanța pauzelor în procesele cognitive
La noi un copil poate intra în clasa pregătitoare începând cu șase ani și să rămână elev și student pentru mulți ani din acel moment înainte. Rolul de elev influențează dezvoltarea copilului în cei mai importanți ani din evoluția sa și poate că ar fi momentul să nu mai considerăm pauzele doar spațiul dintre orele de curs, doar acel moment în care nu se întâmplă nimic important.
Comunitatea globală consideră de mult timp că pauzele, jocul nestructurat și recreerea sunt fundamentale pentru fericirea copiilor și pentru dezvoltarea lor fizică, socială, mentală și emoțională. Acest lucru a fost recunoscut în 1987, ca parte a Convenției Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului (UNCRC) și, în mod specific, în Articolul 31, „Dreptul la joacă, odihnă și timp liber”, care subliniază că „fiecare copil are dreptul la odihnă și timp liber, la joacă și activități recreative adecvate vârstei copilului și la participarea liberă la viața culturală și la arte.”
Într-o revizuire recentă a progreselor legate de articolul 31, s-a identificat necesitatea de a lucra suplimentar pentru „a crea timp și spațiu pentru ca copiii să se implice în joacă spontană, recreere și creativitate și pentru a promova atitudini societale care să sprijine și să încurajeze astfel de activități.”
Având în vedere că tinerii și copiii își petrec o parte considerabilă din timp la școală, pauzele reprezintă o oportunitate semnificativă pentru societăți de a permite tuturor copiilor să își exercite drepturile fundamentale la joacă și recreere, potrivit unei cercetări publicate pe Research Gate.
Situația școlilor din teren
Acum doi ani, m-a surprins relaxarea cu care fiul meu mi-a spus că partea lui preferată dintr-o zi de școală este pauza. M-am gândit că este un semn bun că un copil poate împărtăși așa ceva cu părintele său. Un an mai târziu, am devenit reprezentant al părinților și am participat la o ședință de început de an a consiliului școlii. A fost singura dată când am fost aleasă în această funcție și nu am mai fost chemată niciodată la școală în acest rol. În acea ședință, am ridicat problema deciziei școlii de a încheia cursurile la 11:30 dimineața și am subliniat importanța pauzelor pentru dezvoltarea copiilor. Știm cu toții că un copil petrece multe ore la școală, care se adună în săptămâni și ani.
Motivul invocat de școală pentru această decizie a fost renovarea grădiniței și mutarea copiilor mai mici pentru a învăța în școală, iar autoritățile voiau să evite aglomerările la poartă la ora terminării cursurilor. Dacă îmi amintesc bine, au spus că un control sanitar a impus anumite restricții pentru a evita supraaglomerarea holului. Am plecat de acolo întrebându-mă care instituție ar putea proteja dreptul copiilor la o dezvoltare sănătoasă? Tocmai ieșisem din una.
Tot în anul 2022-2023 a existat o discuție publică pe tema susținerii orelor de curs în trei schimburi, fapt ce ar atrage după sine, scurtarea pauzelor copiilor. ,,Mai avem la nivel național 19 unități de învățământ care funcționează în trei schimburi, 7 din aceste școli sunt în proces de reabilitare, iar 12 nu au spațiu suficient. „De anul școlar viitor, 2025-2026, este ilegal să mai avem școli care desfășoară activitate în trei schimburi”, declara atunci ministra Ligia Deca, citată de Edupedu.
Minimizarea importanței pauzelor nu este un fenomen care se întâmplă doar în școlile românești. Mai mult, în Anglia a apărut o școală al cărui principiu de funcționare a eliminat total pauzele dintre ore motivând că astfel „am eliminat un spațiu incontrolabil pentru a preveni intimidarea și absenteismul”, potrivit aceleiași cercetări din Research Gate.
Din păcate, bullying-ul și victimizarea pot apărea în timpul pauzelor, când copiii sunt liberi să socializeze cu cine își doresc, mai ales în situațiile în care supravegherea adulților este redusă, potrivit unui studiu realizat, în 2014, de Peter Smith. ,,Din acest motiv, multe școli încearcă să reducă bullying-ul scurtând pauzele și/sau controlând activitățile copiilor prin activități mai structurate. Deși această abordare este de înțeles, ea ignoră valoarea importantă a acestor momente pentru bucuria și dezvoltarea socială a copiilor și, probabil, mută problema în alte contexte (de exemplu, în afara școlii). Politicile școlare ar trebui să promoveze o etică mai incluzivă, care să sprijine copiii care iau atitudine împotriva bullying-ului și să le ofere strategii clare pentru a face acest lucru”, concluzionează cercetătorul.
Care este timpul ideal de pauză în funcție de vârstă?
Am încercat să aflu de la Andreia Ionașcu, formator, profesor și consilier pentru orientarea în carieră, coordonatoare de proiect pentru Asociația Culturala Citocrom și coordonatoare a programelor de educație non-formală pentru Top Kids Center.
Andreia spune că într-un after-school, respectarea unui program bine structurat este esențială pentru buna organizare a timpului. Pe lângă activitățile educative, se acordă o importanță deosebită pauzelor, deoarece acestea contribuie la dezvoltarea echilibrată a copiilor, oferindu-le momente de relaxare și deconectare. Programul zilnic include acomodarea, servirea mesei, efectuarea temelor, aprofundarea noțiunilor și ateliere care dezvoltă abilități precum colaborarea, autocontrolul, comunicarea și creativitatea.
Atunci când coordonează activitățile centrului, Andreia și echipa ei țin cont de două elemente esențiale: dinamica grupei și vârsta copiilor. Astfel încât pentru copii cu vârste mai mici (6-9 ani), care au o capacitate de concentrare mai redusă, se iau în considerare pauze scurte, de 2-5 minute, la fiecare 15-20 de minute de lucru și o pauză mai mare la schimbul de activități. Așadar, dacă este vorba despre efectuarea temelor la o materie care presupune scrierea, copilul va face pauze în care își va scutura mânuțele, se va hidrata, se va mișca și va face exerciții scurte de detensionare musculară. Pentru perioadele de timp în care copilul lucrează la matematică, vor fi alese pauze cu jocuri scurte de antrenare a atenției.
„La noi s-a dovedit foarte eficientă utilizarea pauzelor în care copiii sunt invitați să identifice în jurul lor cât mai multe obiecte de o anumită culoare sau a căror denumire începe cu o anumită literă. Totodată, mișcarea, ridicatul de pe scaun, exercițiile de respirație aduc o oxigenare mai bună a creierului, implicit și o mai bună capacitate de concentrare”, explică formatoarea.
Profesorii pot să-și dea seama foarte ușor când copiii au nevoie de o pauză, mai mult sau mai puțin direct, o cer.
„Sunt copii care, în timpul efectuării temelor, se tot ridică de la birou sub diferite pretexte, Am nevoie la toaletă, Mi-e foame, Mi-e sete, Mă doare burta, Mă doare capul. Din experiența acumulată în cei 13 ani de activitate am înțeles că studiile pe această temă și recomandările psihologilor nu sunt în van. Copiii nu inventează acele nevoi, nu își caută scuze pentru a fugi de responsabilități, ci se confruntă cu stări generate de cortexul prefrontal, zona a creierului care se ocupă cu luarea deciziilor și care obosește foarte repede. Pentru a-i îmbunătăți rezistența, este nevoie de exercițiu, dar și cu funcția amigdalei cerebrale, responsabilă cu plăcerea imediată și căreia nu îi pasă de ceea ce se întâmplă în viitor, ea fiind cea care determină amânarea rezolvării lucrurilor, așa-numita procrastinare”, a mai adăugat Andreia.
Elevii pot fi implicați în realizarea programului de școală: „Dacă preîntâmpinăm aceste stări ale copilului, stabilind împreună cu acesta un program cu pauze în care el să poată alege, din recomandările profesorului, felul în care se va relaxa sau reconecta, vom observa o îmbunătățire a concentrării, o autodisciplină care începe să se așeze ca rutină și, încet, încet, disconfortul creat de ideea de a se apuca de teme va dispărea din neliniștile micuțului școlar.”
Pe măsură ce elevii cresc, aceste pauze capătă un caracter mai complex, incluzând momente de socializare, activități recreative și relaxare. Ele devin contexte valoroase pentru formarea prieteniilor, explorarea creativității și dezvoltarea personală. În final, pauzele nu sunt doar intervale de repaus, ci adevărate oportunități de învățare și progres, având un impact pozitiv asupra succesului școlar și al stării de bine a copiilor.
Infrastructura pauzelor
Nu cred să surprindă pe cineva faptul că sistemul școlar finlandez este acela cu cele mai lungi pauze raportat la lungimea unei zile de școală, pauza de prânz având nu mai puțin de 45 de minute, așa cum a putut observa reporterul Sorana Stănescu într-un articol scris în urma experienței de o zi într-o școală finlandeză. Finlanda are, de asemenea, o abordare bazată pe respectul față de nevoile fiecărui elev, iar pauzele sunt considerate un element cheie în procesul educațional, deoarece ajută la menținerea unui echilibru între învățare și dezvoltarea personală a elevilor.
Pentru a asigura un timp optim de pauză pentru elevi și pentru a sprijini în mod eficient învățarea și sănătatea lor, o școală ar trebui să dispună de o infrastructură adecvată care să răspundă nevoilor fizice, cognitive și emoționale ale acestora.
Spații adecvate pentru recreere
Curtea școlii ar trebui să fie suficient de mare pentru a permite elevilor să se miște liber și să participe la activități diverse. Aceasta poate include zone destinate jocurilor și activităților fizice, precum terenuri de baschet, fotbal, volei sau locuri de joacă pentru cei mici, dar și zone verzi pentru relaxare și socializare, unde elevii pot sta pe bănci sau pe iarbă.
Este esențial să existe și locuri de odihnă, cum ar fi bănci la umbră, pentru lectură sau conversații relaxante, și spații acoperite, pentru a asigura siguranța și confortul elevilor în orice condiții meteorologice.
Acces la activități fizice și recreative
Școlile ar trebui să pună la dispoziția elevilor echipamente simple și sigure pentru activități fizice, cum ar fi mingi, frânghii de sărit sau alte materiale sportive. Zonele pentru jocuri recreative, precum terenurile de baschet sau volei, oferă oportunități de a dezvolta abilități fizice și spirit de echipă.
În școlile mai mari, se pot amenaja săli de relaxare unde elevii să se poată retrage într-un mediu calm, cu muzică de fundal sau jocuri de masă. De asemenea, locurile de întâlnire confortabile, cum ar fi foișoarele sau camerele cu mobilier prietenos, încurajează interacțiunile sociale și dezvoltarea unor relații sănătoase între colegi.
Distribuitoarele de apă ar trebui să fie amplasate strategic pentru a încuraja hidratarea elevilor, mai ales după activitățile fizice. De asemenea, automatele cu gustări sănătoase, care oferă fructe, nuci sau biscuiți integrali, sprijină obiceiurile alimentare echilibrate și susțin un stil de viață activ.
Zone verzi și spații pentru activități creative
Dacă școala se află într-o zonă cu acces la natură, este recomandată crearea unui mic parc sau a unei grădini școlare, care să ofere un loc liniștit pentru relaxare și să stimuleze elevii să petreacă timp în aer liber. De asemenea, bibliotecile sau colțurile de lectură sunt esențiale pentru elevii care preferă o pauză mai liniștită, în timp ce atelierele de creație pot încuraja imaginația și creativitatea prin activități manuale sau artistice.
Abia în urmă cu doi ani a intrat în vigoare la noi o lege care le impune școlilor să scoată de sub cheie terenurile de sport după terminarea cursurilor și în vacanțe, ca elevii să se poată juca, după cum arăta Edupedu.
Program de pauze echilibrat
Structurarea unui program de pauze bine echilibrat este crucială pentru a asigura atât momente scurte de relaxare fizică, cât și pauze mai lungi pentru prânz sau odihnă completă. Pauzele ar trebui integrate astfel încât să nu interfereze negativ cu procesul de învățare, dar să ofere elevilor suficient timp pentru refacere.
În loc de concluzie îmi doresc să fac referire la cea mai lungă cercetare despre regiunile cu longevitate excepțională. Studiul se numește Blue Zones Study sau „The Blue Zones Project” și a fost inițiat de Dan Buettner și echipa sa de cercetători. Scopul său a fost să identifice regiunile din lume unde oamenii trăiesc mai mult și mai sănătos și să studieze factorii care contribuie la această longevitate. În urma cercetării au fost lansate 9 principii de viață care permit locuitorilor zonelor studiate să trăiască mai mult și să nu vă mirați atunci când vă spun că pauzele intenționate și calitative fac parte din această listă.
Iar lecția profesoarei de limba greacă nu a fost doar una de vocabular, având în vedere stilul de viață grecesc și faptul că regiunea Ithaca (Grecia) face parte din lista scurtă a așa ziselor ,,zone albastre.”
