De ce optează studenții pentru modulul psihopedagogic

Aveam 15 ani și eram boboacă la liceul dorit din București. Eram bucuroasă, deși simțeam și o oarecare neliniște. Mediul era nou și rece. Colegii mei de clasă nu erau prea dornici de vorbă, iar de la alte clase nu cunoșteam pe nimeni. Mă simțeam stingheră. 

La vremea aceea, urma un eveniment european, sărbătorit și în cadrul liceului nostru - 26 septembrie, Ziua Europei Lingvistice. Diriginta noastră ne-a spus că putem participa cu momente artistice în diferite limbi europene, mini-piese de teatru, cântece, poezii sau altele asemănătoare. Eu scriam poezii, în principal în stilul acela romantic al lui Eminescu. Prietena mea cea mai bună mă susținea mereu. Ea îmi zicea și îmi mai zice în continuare Ancuța Emineasca. 

M-am dus la diriginta mea hotărâtă să particip la eveniment cu o poezie în limba română, creație proprie. Ea mi-a zis politicos că poezia este mult prea romantică pentru epoca actuală, noi fiind în plin postmodernism. Nu mi-a plăcut niciodată postmodernismul și nici nu voiam să renunț la stilul meu de a scrie. Măcar încercasem. 

La ora de franceză, doamna profesoară ne-a întreabat zâmbind care dintre noi mai dorește să participe la evenimentul de Ziua Europei Lingvistice. Eu, știind răspunsul anterior al dirigintei, am întrebat timid dacă pot participa, iar ea mi-a răspuns cu zâmbet cald: „Ancuța, tu participi în primul rând”. Port încă acest răspuns în suflet.

La eveniment am urcat pe mica scenă din amfiteatrul liceului și am zis poezia. Am fost aplaudată mai ales de doamna de limbă franceză. Nu a fost mare lucru, dar, a fost începutul dobândirii încrederii în sine. Întâmplarea aceasta, alături de sfaturile și susținerea mamei mele, care este profesoară și directoare adjunctă la un colegiu din București, m-au făcut să aleg cursurile modului psihopedagogic.

Amintiri cu elevii din practica de la modulul psihopedagogic

Un început însorit de toamnă și privirile atente ale unui grup timid de liceeni erau ațintite către mine. Era prima mea zi de practică din cadrul primului modul psihopedagogic. Sunt pasionată de jurnalism, de presa medicală în special, dar am descoperit că îmi place mult și să predau. Cred că le pot îmbina pe amândouă. 

La început, elevii păreau curioși și puțin neîncrezători, dar încet-încet s-au deschis. La lecția de sociologie, când discutam despre status și rol, i-am întrebat care consideră ei că este meseria cu cel mai important rol în societate. Am primit răspunsuri diverse și interesante, dar m-am emoționat când o elevă mi-a răspuns încrezătoare: „Cred că profesorii au cel mai important rol în societate pentru că ei ne educă și ne formează pe noi”.

Asta e povestea mea. Dar ce anume îi determină pe ceilalți studenți din țară să urmeze această pregătire în plus în timpul facultății care este o condiție pentru a deveni profesor. Și mai ales, câți tineri din facultăți aleg să facă acest modul psihopedagogic într-o perioadă în care criza de profesori devine tot mai acută la noi și în lume? 

Peste 60% dintre profesorii din mediul preuniversitar au vârste cuprinse între 35-54 arată raportul Ministerul Educației și Cercetării pentru anul școlar 2022-2023. În cazul învățământului liceal, în anul școlar 2022-2023, 1 din 5 profesori avea peste 55 de ani, potrivit aceleiași cercetări. Sunt cifrele care arată nevoia de cadre didactice din sistem. Din cele aproape 220 de mii de cadre didactice din România, doar 5% au sub 25 de ani, în prezent.

Ce este modulul psihopedagogic și cui i se adresează

Programul psihopedagogic este format din Nivelul I și Nivelul II.  Modulul psihopedagogic I se face în cadrul studiilor de licență, iar modulul II în cadrul studiilor masterale. 

Admiterea în program se realizează pe bază de examen, în limita locurilor disponibile.

La Universitatea din București, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj  și Universitatea de Vest din Timișoara, admiterea la modulul psihologic se face printr-o scrisoare de motivație în care tinerii explică, printre altele, de ce vor să devină profesori. Universitatea „Ovidius” din Constanța cere un interviu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași are un chestionar. 

Modulul psihopedagogic I (30 de credite) oferă posibilitatea de a ocupa o funcție didactică, în specializarea licenței, și de a preda în învățământul preuniversitar până la clasa a X-a, inclusiv, dacă studentul a dat examenele finale și a absolvit facultatea respectivă. Nivelul II (30 de credite), finalizat cu examen și certificat de absolvire, dă posibilitatea ocupării unei funcții didactice în domeniul de specializare, la toate nivelurile învățământului preuniversitar. 

Adică nu e suficient să faci Facultatea de Biologie ca să fii profesor de biologie sau de Chimie ca să predai chimie, e nevoie de această pregătire în plus care te învață cum să transmiți cunoștințele. „Acest program (nivelul I) oferă pregătirea de bază în domeniul psihologiei educației, teoriei și metodologiei curriculumului, instruirii și evaluării (inclusiv instruirii asistate de calculator), didacticii specializării, managementului clasei. Acestor discipline li se adaugă practica pedagogică, realizată în învățământul gimnazial și /sau în ciclul inferior al liceului”, spune conf. univ. Simona Velea, Director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative - SNSPA. 

Absolvenții trebuie însă să se înscrie la concursul de titularizare, în urma căruia pot primi un post pe perioadă nedeterminată într-o școală, dacă au media peste 7. 

Mai există și alte modalități, în afară de modulele psihopedagogice, de a pătrunde în învățământ. Pentru cadrele didactice din învățământul primar sau pentru cei din educația timpurie, există parcursuri diferite de pregătire: liceele pedagogice, licențele în pedagogia învățământului primar și preșcolar și, mai nou, licența în educația timpurie. Noua lege a învățământului preuniversitar prevede și studii universitare de licență didactică cu dublă specializare și există și varianta unui masterat didactic, implementat în prezent printr-un proiect cu finanțare europeană.

Topul universităților, în funcție de studenții înscriși la modulul psihopedagogic

Cât de interesați sunt tinerii din România să aibă și această pregătire în CV? 

Am întrebat asta universitățile din cinci centre mari universitare - București, Cluj, Timișoara, Iași și Constanța - câți studenți au ales modulul psihopedagogic în anul academic 2024-2025? 

Ne-am uitat și la numărul total al studenților fiecărei universități din raportul Consiliului Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (2022-2023), citat de Edupedu, ca să vedem procentul celor care vor să-și asigure și intrarea la catedră. Pe primul loc cu cei mai mulți tineri înscriși la această pregătire suplimentară este Universitatea din Iași, urmată de cea din București și apoi Cluj-Napoca. 

• Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași are un total de aproape 9.300 de tineri care au ales modulul psihopedagogic, 39% din total (7.448 modulul I psihopedagogic, nivel licență; 1.341 de studenți la nivelul II, 504 postuniversitar);
• Universitatea din București - aproape 7.500, adică 23% din total (6.035 de studenți la modulul I, nivel de licență, și 1.082 de studenți modulul II, masterat, 357 la postuniversitar);
• Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca - aproape 8.900, adică 22% din total (6.848 de studenți la modulul I și 1.555 studenți la modulul II psihopedagogic, 469 postuniversitar);
• Universitatea de Vest din Timișoara - cu aproape 3.100 de tineri înscriși la modulul psihopedagogic, adică 20% din total (2.282 de studenți la modulul I și 453 de studenți la modulul II psihopedagogic, 344 postuniversitar);
• Universitatea „Ovidius” din Constanța - 1.800 de tineri, 13% din total (1.013 studenți la modulul I și 391 de studenți la nivelul II, 396 de persoane, postuniversitar).

Nu am luat în calcul studenții înscriși la facultățile sau departamentele de Științele Educației în cadrul acestor universități, ci doar pe cei care urmează modulele psihopedagogice. De asemenea, cifrele și procentele și pot varia, mai ales că studenții pot renunța la acest modul în timpul anului universitar.

Cât costă modulul psihopedagogic

Studenții de la buget pot urma modulele I și II gratuit, plătesc doar taxa de înscriere. Taxa de înscriere la modulele psihopedagogice I și II poate fi cuprinsă între 50-100 de lei, în funcție de universitate.

Studenții admiși la taxă trebuie să plătească modulele psihopedagogice și prețurile variază de la 1350 de lei pe an, cât este la Universitatea „Ovidius” din Constanța și 2.100 de lei cât costă monospecializarea la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București. Pentru dublă specializare e 2.300. 

Nivelul I cu dublă specializare este dedicat studenților care vor fi licențiați cu o specializare dublă, ca de exemplu engleză-franceză de la Facultatea de Limbi și Literaturi străine.  

În cazul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, din Iași, Facultatea de Litere menționează că modulul psihopedagogic este inclus în taxa de școlarizare. În anul universitar 2024-2025, taxa de școlarizare anuală a fost 4.700 de lei la Facultatea de Litere, de exemplu. 

Și cei care aleg să urmeze modulele psihopedagogice în regim postuniversitar trebuie să plătească. În cazul Universității din București, la Psihologie și științele educației, taxele pentru modulul psihopedagogic, în regim postuniversitar, 2023-2024, sunt de 1.800 de lei, pentru modulul I monospecializare, respectiv 2.000 de lei tot pentru modulul I, dar cu dublă specializare.

De ce totuși aleg aceștia atunci când o fac o profesie didactică, de ce fac modulul psihopedagogic? Am întrebat-o asta pe Ioana Enciu masterandă la Psihologie și studentă la modulul II psihopedagogic, în cadrul Universității din București.
„Din punctul meu de vedere, educația are un impact major asupra societății, iar ideea de a influența pozitiv parcursul unor elevi, mi se pare extrem de valoroasă”, spune Ioana. „Îmi doresc să creez un mediu de învățare plăcut, interactiv și motivant, unde fiecare elev să se simtă încurajat, să-și descopere și să-și atingă potențialul maxim”, spune ea. 

Ioana cred că totul a început încă din școala primară. Urma Colegiul Național „Elena Cuza” din București. „Toată perioada ciclului primar și gimnazial acolo se făcea foarte multă practică pedagogică. Studenții făceau, în general, acolo practică. Cei care terminau Pedagogia și cei care terminau Științele Educației, făceau practică la noi la școală”, își amintește Ioana. „Am fost expusă încă de mică la tot ceea ce presupunea acest proces și vedeam tineri, tinere, care veneau și ne predau și era o experiență cu adevărat plăcută. M-am gândit că atunci când voi fi mare, categoric voi dori să fiu și eu profesoară”, povestește Ioana. 

Studenții erau cei care le predau și făceau tot felul de activități interesante, își amintește Ioana, joculețe interactive, le cereau părerea despre anumite subiecte și mereu își doreau să-i implice și pe elevi. Doreau ca ei să fie parte din conversație, nu doar să asculte.

O altă experiență care a determinat-o să opteze pentru modulul psihopedagogic s-a întâmplat în clasa a VIII-a când a făcut pregătire pentru Evaluarea Națională cu o profesoară de română, care era foarte echilibrată: „Era autoritară, dar în același timp ne oferea și foarte multă încredere în noi, în abilitățile noastre: că o să putem, că o să luăm note mari, că ne descurcăm… A avut și partea asta pedagogică foarte bine dezvoltată și pe psihologic și pe emoțional și pe partea asta de cunoștințe. Mi-a plăcut cum a reușit să îmbine toate aceste lucruri”, adaugă Ioana.

Ce învață la modulul psihopedagogic 

Materia ei preferată la modulul II psihopedagogic este „Psihopedagogia adolescenților, tinerilor și adulților”. „Mie îmi place foarte mult tot ceea ce înseamnă partea asta de cunoștințe legate de adolescenți, fiindcă eu am lucrat de-a lungul licenței mele, prin voluntariat, cu adolescenți. Așa că mereu am fost fascinată de această etapă importantă în viața noastră și îmi doresc mai departe să lucrez cu ei”, spune Ioana.

La modulul psihopedagogic a înțeles mai bine procesul de predare și învățare, psihologia educației și gestionarea relației profesor-elev.

„A fost provocator să gestionez anumite situații din clasă, dar și foarte satisfăcător să văd progresul elevilor”, spune Ioana. Iar la clasă apar mereu și surprize. Povestește despre un elev foarte retras care nu dorea să răspundă în timpul lecțiilor din cauza fricii de a nu fi ridiculizat. Ioana spune că a încercat să-l încurajeze treptat și i-a dat ocazii să participe la oră, fără a-l presa, însă. 

„Spre finalul practicii mele, și-a făcut curaj să răspundă singur, ceea ce mi s-a părut un progres enorm. Această experiență mi-a arătat cât de important este să creezi un mediu sigur și să ai răbdare cu fiecare elev în parte”, adaugă studenta.

Ioana spune că ar adăuga chiar mai multe activități practice, simulări de lecții și exemple concrete din experiența profesorilor la modulul psihopedagogic. Iar în ce privește sistemul, Ioana crede că problemele majore sunt programa încărcată, lipsa unor abordări individualizate a elevilor și „insuficienta pregătire practică pentru viață”. 
„Să nu uităm că rolul primordial al școlii este cel de a ne crea pe noi ca oameni, restul lucrurilor vin categoric de la sine. Avem nevoie de o bază care să ne ajute pe noi în viitor în diversele situații cu care o să ne confruntăm, de la cum va fi la locul de muncă, cum să te angajezi, cum să interacționez cu colegii, cum să te comporți, pur și simplu, în societatea de zi cu zi, cum treci bine peste momentele dificile… Sunt multe abilități care ar fi bine să se învețe în școală”, spune Ioana.
Se vede lucrând la țară, acolo unde deficitul de cadre didactice e chiar mai accentuat? „Primul impuls este să zic că aș preda, dar sunt atât de mulți factori la mijloc încât este o alegere, la finalul zilei, greu de luat”, spune ea. 

„Adevărul e că noi trăim într-o bulă, suntem la oraș, interacționăm cu anumite categorii de oameni din diverse arii sociale, financiare etc. Și la sat este cu totul altă realitate. Așa că unu la mână este partea asta de adaptare…”, consideră tânăra. 

Nu în ultimul rând, crede că profesorii ar trebui susținuți mai mult atât din punct de vedere financiar, cât și prin intermediul programelor de formare continuă. 

Tânăra crede că un profesor dedicat trebuie să fie empatic, flexibil, creativ, răbdător, pasionat de domeniul predat și mereu capabil să-și adapteze metodele pentru a răspunde nevoilor elevilor. Și Ioana se vede, în viitor, o profesoară: „deschisă, implicată și atentă la nevoile elevilor”. „Îmi doresc să creez un mediu de învățare plăcut, interactiv și motivant, unde fiecare elev să se simtă încurajat să-și descopere și să-și atingă potențialul maxim”, adaugă tânăra.

De ce aleg tinerii cariera didactică

În alegerea carierei didactice stă un amestec de motive, de la credințe, preferințe, la abilități și valori personale. Mai sunt și o serie de factori externi precum normele sociale, influențele culturale sau așteptările celorlalți, explică conf. univ. Simona Velea, Director al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, SNSPA.

În 2024, conferențiarul universitar Simona Velea a tradus și testat un chestionar standardizat pentru a înțelege ce îi determină pe tineri să vrea să fie profesori, în cadrul unei cercetări mai ample. 

„O idee întâlnită frecvent în spațiul public este că studenții vin la programul psihopedagogic sau la masteratul didactic pentru o carieră de rezervă, în caz că nu vor avea un loc de muncă în specializarea absolvită”, spune specialista. „Este doar o prejudecată care urmărește să desconsidere profesia didactică și programele de formare. Datele empirice contrazic această idee și arată că motivația carieriei de rezervă contează cel mai puțin”, completează aceasta.  

Altă idee preconcepută despre alegerea meseriei de profesor este reprezentată de faptul că aceasta este avantajoasă și aleasă pentru că profesorii au vacanțe mai mari și, implicit, mai mult timp pentru familie. „Rezultatele obținute în țara noastră concordă cu cele obținute în Australia, Statele Unite, Norvegia, Franța și arată că aceste beneficii nu acționează ca factori puternic motivanți pentru profesori”, spune Simona Velea. 

Există, pe lângă factorii care-i motivează pe tineri să aleagă cariera didactică, și o serie de aspecte care ar putea să-i determine să se răzgândească. Printre acestea se regăsesc: statutul social, prestigiul pe care societatea le-o acordă profesorilor și salariul, spune Velea.

Datele de mai sus concordă cu cele obținute pe eșantioane reprezentative prin studiul TALIS-OECD, 2020, spune Velea. Acestea arată că 9 din 10 profesori din țările participante la studiu indică posibilitatea de a contribui la dezvoltarea copiilor și a societății ca factor determinant în alegerea profesiei didactice. 

Velea lucrează atât cu studenții din ciclurile de licență și master, cât și cu cei care urmează pregătirea didactică în regim postuniversitar. Unii dintre aceștia au realizat că profesia didactică le-ar putea aduce mari satisfacții profesionale, iar câțiva dintre ei s-au reorientat către profesia didactică, chiar și după ce și-au construit o carieră în firme mari, spune Velea.

„Ce încercăm noi, la SNSPA, este să lucrăm cu studenții viitori profesori așa cum ne-am dori să lucreze ei cu elevii, la rândul lor; adică nu doar să vorbim despre relația profesor-elev bazată pe încredere și respect, ci să o practicăm, nu doar să vorbim despre cât de important este ca profesorul să își cunoască elevii, ci chiar să facem asta, prin activități și prin multă comunicare, nu doar să ținem prelegeri despre curriculum și programe, ci chiar să lucrăm cu acestea, să exersăm în clasă proiectarea unei discipline opționale, spre exemplu”, spune Simona Velea. 

Simona Velea a coordonat și „Profilul și standardele profesionale pentru profesori”, document menit să stea la baza formării cadrelor didactice. Cum ar trebui să arate profesorii viitorului?

„Scopul nostru este să formăm profesori sensibili la nevoile, interesele, potențialul copiilor și tinerilor cu care vor lucra”, spune aceasta. 

O mare problemă vizibilă și în sistemul de învățământ actual este atitudinea care duce la blazare că „poți face orice, tot degeaba”, susține Velea. Delăsarea și neîncrederea că lucrurile pot fi schimbate prin ceea ce facem sunt aspecte problematice ale sistemului de învățământ actual, spune conferențiarul universitar. 

„Din experiența mea de cercetare, nu competențele metodologice sau de specialitate lipsesc cadrelor didactice, ci exact acele abilități pe care studiile ni le indică drept vitale: comunicarea adecvată cu elevii, grija față de aceștia, încrederea în capacitățile elevilor și încurajarea unor aspirații înalte, accentul pe copil înainte de accentul pe programă, păstrarea entuziasmului chiar în condiții complicate. Sunt studii care arată că motivația profesorilor pentru a preda stimulează motivația elevilor de a învăța, eficacitatea predării și starea de bine – atât a elevilor, cât și a profesorilor”, evidențiază Simona Velea.