Adolescența, ca perioadă de trecere de la a fi copil la tânăr adult, provoacă și solicită schimbare pentru întreaga familie. El se transformă în altul nou, iar asta nu în termeni de mai bun sau mai rău, ci doar diferit. Cu alte cuvinte, adolescența, odată ce își intră în drepturi, cere atât din partea tânărului, cât și a familiei acestuia să lase în urmă ce le era cunoscut, să accepte și să se adapteze noilor situații de viață în care au fost purtați de timp. Un exemplu îl reprezintă relațiile romantice care se leagă la această vârstă.
Care este rolul experiențelor romantice pentru dezvoltarea adolescenților
Adolescenții au nevoie să se acomodeze cu schimbările produse la corpul lor, fapt ce îl duce în punctul de a trăi un conflict emoțional privind nevoia de autonomie și intimitate. Pe de-o parte, trăsăturile corpului de copil îi erau confortabile pentru că până în acest moment îi erau și singurele cunoscute, dar își dorește și noile schimbări; pe de altă parte, dorința de a fi independent întâmpină piedici puse de realitatea existentă, aceea că acest lucru nu este posibil în totalitate pentru că încă are nevoie de îndrumarea, protecția și susținerea părinților.
Ori, stimularea nevoii de a fi cu alții, îndeplinită atunci când sunt implicați în interacțiuni extrafamiliale, cu precădere în relații romantice, poate duce la stabilirea autonomiei și dezvoltarea capacității de intimitate, nevoi esențiale pentru dezvoltarea psihologică și socială a adolescenților.
Când sunt implicați emoțional într-o relație romantică, adolescenții, au ocazia să afle despre ei lucruri pe care doar aceste interacțiuni le facilitează, fiind diferite de cele cu părinții, profesorii, prietenii sau colegii de școală. De asemenea, au ocazia să exerseze rolul de partener/parteneră și să afle ce înseamnă dinamica de cuplu, ce îl face să se simtă bine și ce nu, cum să depășească o problemă care amenință stabilitatea acesteia și multe altele. Iar toate aceste achiziții învățate acum vor reprezenta baza pe care vor forma relații la vârsta adultă.
Stima de sine este de asemenea un aspect care este influențat de calitatea experiențelor romantice la această vârstă. Există dovezi care afirmă că atunci când sunt pozitive, tânărul va gândi depre sine că este atrăgător și valoros, contribuind la dezvoltarea sănătoasă a ceea ce numim valoarea de sine. Similar, când sunt negative, părerea despre sine în ceea ce privește abilitatea lor de a avea relații romantice satisfăcătoare va fi scăzută. În plus, succesul amoros al unui adolescent va avea efecte și în planul relațiilor de prietenie, datorită încrederii în sine deja dobândite.
Lucruri pe care părinții trebuie să le știe despre adolescentul lor
În ciuda îndepărtării, firești de altfel, de părinți și apropierea de persoane din exterior, adolescenții au nevoie în continuare să știe că sunt iubiți și că se pot baza pe voi. Drept urmare, nu ezitați să le spuneți că îi iubiți și că le sunteți alături atunci când consideră că au nevoie.
Adolescenții au mare nevoie să se simtă respectați și acceptați, așadar, mare atenție la cum tratați sentimentele pe care le au pentru persoana iubită și ce vorbiți depre aceasta. Evitați criticile, ironiile, pentru că îl răniți și riscați să vă îndepărtați propriul copil. Îmi amintesc că am citit un interviu în urmă cu câțiva ani oferit de o mare doamnă a psihologiei românești care povestea cum băiatul dumneaei, major, dar încă adolescent, i-a spus că vrea să se însoare și nu s-a opus pentru că „nu putea să arunce cu noroi în ceva ce nu știa unde va duce”.
Adolescenții au nevoie să se simtă protejați și din această cauză nu trebuie ignorate limitele. Asta înseamnă că împreună se negociază limite și reguli atât în ceea ce privește responsabilitățile, dar și ale comunicării. Spre exemplu, o regulă privind comunicare poate fi că este în regulă să nu ai chef să vorbești cu mine acum despre acest subiect, dar sunt părintele tău, am nevoie să te știu în siguranță și aștept să reiei tu subiectul atunci când ești pregătit. Valabil și reciproca.
Cum trebuie să se pregătească părinții și ce să îl învețe pe copilul lor
Să se pregătească din timp, astfel încât să nu îi ia pe nepregătite. Unii părinți spun: „i-a sucit mințile”, „copilul meu era cuminte, nu era interesat de iubire”, neștiind că până să aibă o relație, adolescenții (spre exemplu cei de vârsta liceului), fantasmează între 5 și 8 ore pe zi la potențiali parteneri.
Nevoia de intimitate trebuie musai respectată, asta însemnând că se bate la ușă înainte de a intra în camera adolescentului, nu se citesc jurnalele intime sau mesajele din telefon.
Să deschidă conversații din timp despre relațiile romantice și să îi ajute să facă diferența între iubire și dorința de sex.
Să asculte mai mult și să vorbească mai puțin, iar întrebările părinților să fie de curiozitate și puse cu empatie. Spre exemplu: ce te bucură la relația cu ..., cum te simți în această relație, ce crezi că ai avea nevoie să se îmbunătățească, ce este important să știu despre cum ți-a fost ziua de azi?
Și pentru că nu putem vorbi despre iubirea la vârsta adolescenței fără să facem referire la relațiile sexuale, iată câteva recomandări pentru părinții și de fete, și de băieți care trebuie transmise:
- Părinții de fete trebuie să le învețe că au voie să se oprească atunci cînd nu mai doresc să continue, iar părinții de băieți să îi învețe că nu, este nu și trebuie să se oprească!
- Sexul real nu este ca cel din filmele pentru adulți;
- Sexul care implică sentimente față de partener este mai plăcut decât atunci când acestea lipsesc;
- Și evident, riscurile la care se supun și metodele de protecție împotriva sarcinilor nedorite și a bolilor cu transmite sexuală. Din păcate, în România, acest aspect intră în sarcina părinților din cauza lipsei de educație sexuală în școli.
