

Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.
Școlile ucrainene din zonele ocupate de ruși fie s-au închis, fie au trecut la programa rusă, fie s-au mutat exclusiv în online. Profesorii se tem de persecuții din partea ocupanților, chiar și când țin lecții virtuale. Iar mulți copii sunt nevoiți să abandoneze cursurile din cauza lipsei electricității, a conexiunii la internet și a nevoilor amplificate de război, scrie publicația Politico.
Parlamentarii au încercat de-a lungul timpului să schimbe legea astfel încât profesorii cu abateri disciplinare grave să nu mai revină la catedră sau, dacă o fac, să fie monitorizați îndeaproape. Inițiativele lor nu au ajuns încă legi în vigoare, dar cei mai mulți nu au abandonat tema. Școala 9 a vorbit cu mai mulți membri din Comisia pentru Învățământ din Camera Deputaților și Senat pentru a afla care este viziunea lor cu privire la cazurile de violență din școală.