

„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.
O primă variantă a Bibliotecii școlare virtuale trebuie să fie gata până în luna septembrie. Edulib este un proiect complex care se lasă așteptat încă din 2011, de când a fost prevăzut în Legea Educației. Platforma, un pas uriaș spre digitalizarea educației, va avea lecții interactive deocamdată doar pentru elevii de gimnaziu. În timp ce noi am început după 11 ani să lucrăm la un proiect pilot, Republica Moldova a avut nevoie de doar o lună de la închiderea școlilor, în primul an de pandemie COVID, ca să facă o bibliotecă digitală pentru clasele I-XII.
În toate țările lumii, cu fiecare zi, se ajustează măsurile anti-COVID din școli: în Marea Britanie se interzic vizierele și se impun măștile peste tot, în timp ce în Republica Moldova distanțarea socială scade de la 1,5 metri la un metru. Există și vești care trec de obsesia momentului, cum ar fi protestul curajos al elevilor din Thailanda împotriva măsurile foarte stricte din școli, protest numit „Bad student”.