Izolarea socială reprezintă probabil cea mai dificilă restricție pentru majoritatea adolescenților. Este bine cunoscut faptul că relațiile de prietenie devin prioritare în detrimentul legăturii și timpului petrecut cu familia, iar rolul pe care îl are socializarea cu persoanele de aceeași vârstă cu care au în comun preferințe muzicale sau de îmbrăcăminte, hobby-uri, vise, credințe sau limbaj este acela că ajută tinerii să se simtă acceptați, să dezvolte relații de atașament și să își formeze identitatea socială. Așa află despre ei cum sunt văzuți de ceilalți și pentru ce sunt apreciați.
Ori izolarea socială a adolescentului prin împiedicarea lui de a fi fizic în compania celor de aceeași vârstă reprezintă un important factor de stres care poate determina la vârsta adultă depresie, așa cum a fost demonstrat într-un studiu realizat chiar cu zece ani înainte ca întreaga Planetă să intre în izolare (Danese et. al., 2009).
Un alt studiu făcut chiar la începutul pandemiei pe un număr de 1036 de copii și adolescenți carantinați din China a arătat că 112 dintre aceștia aveau simptome specifice depresiei, 196 de anxietate, iar 68 prezentau atât simptome depresive, cât și de anxietate (Chen et.al., 2020).
Iar un altul din India a arătat că există o creștere semnificativă a distresului psihologic: 66% dintre copiii și adolescenții carantinați care au facut parte din eșantionul investigat prezintă sentimente de neajutorare, 69% – îngrijorare și frică – 62% (Saurabh și Ranjan, 2020).
Există însă și o categorie de adolescenți care nu sunt afectați în mod semnificativ de măsura impunerii izolării sociale. Este vorba despre cei care oricum nu ar fi simțit nevoia de a se afla în compania prietenilor, care preferau singurătatea.
Cum se dezvoltă dependențele în singurătate
Limitarea activităților sportive și a libertății de mișcare predispun atât la creșterea disconfortului psihic, dar și la acumularea kilogramelor în plus. Din cauză că hormonii secretați în timpul efortului fizic care ajută la obținerea unei stări emoționale optime pentru o funcționare eficientă sunt în cantitate mai mică decât de obicei. Crește riscul ca stresul simțit să devină cronic și pentru alinarea lui soluția la îndemână este mâncatul în cantități mari. Un alt risc asociat este și dezvoltarea unor tulburări alimentare.
Consumul de alcool și substanțe interzise în perioada adolescenței are particularitatea că se întâmplă mai frecvent în compania prietenilor și mai puțin atunci când sunt singuri.
Conform unui studiu realizat pe un număr de 1316 adolescenți privind consumul de substanțe în timpul pandemiei COVID, s-a constatat că a scăzut numărul de utilizatori pentru majoritatea substanțelor, însă frecvența consumului de alcool și canabis a crescut. Iar elementul surpriză este că 49% dintre adolescenți au fost implicați în consumul solitar de substanțe și 32% foloseau substanțe alături de prieteni conectați online. Restul consumau față în față.
Motivele identificate care pot determina consumul de alcool sau substanțe interzise în timpul pandemiei sunt: îngrijorările cu privire la modul în care distanțarea socială le-ar afecta popularitatea, depresia și teama de infectarea cu COVID-19.
Cât ajută și cât strică școala online
Mult criticată, școala online vine la pachet cu bune și rele. Aspectele negative fac referire, în principal, la calitatea actului educativ și la eventualele lacune în învățare pe care le-ar putea acumula elevii și studenții. Din păcate, creșterea activităților virtuale, cum ar fi școala online, a determinat creșteri ale hărțuirii cibernetice, abuzului de substanțe și pornografiei online.
Sunt și multe lucruri bune în școala la distanță. Un aspect pozitiv ar putea fi acela că elevii au fost nevoiți să învețe să lucreze pe diferite platforme. Învățarea online a adus o altă viziune asupra folosirii device-urilor, prin switch-ul făcut de la folosirea exclusivă a acestora pentru jocuri și petrecerea timpului pe diverse platforme, la învățare, pregătindu-i astfel pentru viața de adult, având în vedere că majoritatea joburilor necesită folosirea laptopului, altfel decât în scopuri distractive.
Iată câteva semne la care părinții trebuie să fie atenți și în cazul în care le observă să solicite ajutor specializat:
- Spălatul obsesiv pe mâini;
- Creștere sau scădere bruscă în greutate;
- Purtarea hainelor lungi chiar și atunci când temperaturile nu impun acest lucru sau orice gest de ascundere nejustificată a mâinilor și picioarelor.
Acest comportament se poate datora autorănirilor pe care unii dintre adolescenți și le provoacă. Durerea interioară este atât de mare încât pentru a-și distrage atenția de la ea, provoacă una la exterior. Sau, e un mod de a elibera suferința interioară;
- Pierderea interesului pentru activități care înainte îi făceau plăcere și care pot fi făcute și în condițiile actuale;
- Plâns, pesimism, frică excesivă, furie extremă care se mențin pentru o perioadă mai lună de două săptâmâni;
- Insomniile, deși sunt frecvent întâlnite la adolescenți, în situația prezentă se pot intesifica și pot afecta dezvoltarea și funcționarea creierului, dar și îndeplinirea sarcinilor zilnice. Astfel, dacă acuză că nu poate adormi chiar și atunci când este obosit, că somnul nu este odihnitor sau că se trezește singur prea devreme și nu mai poate adormi la loc, este recomandat să fie consultat un specialist;
- Probleme de concentrare, scăderea randamentului școlar.
Sfaturi pentru părinți:
- Pentru ca adolescentul să poată trece mai ușor peste această perioadă este nevoie ca părinții să fie un exemplu de reziliență. Astfel, tânărul învață și el acest mod de a reacționa în fața unui stres prelungit. Cu cât părinții reușesc să se adapteze mai bine schimbărilor aduse de pandemia SARS - CoV2, cu atât îi va fi mai ușor și copilului lor.
- Să comunice cu adolescentul lor atât emoții pozitive, dar și negative. Atunci când un părinte se simte trist, anxios, furios, dezamăgit, după ce depășește aceste trăiri este important să vorbească depre cum a reușit să nu se lase dominat de ele. Oferă astfel, un exemplu din care tânărul poate învăța că și altora le poate fi greu, dar în același timp, și un model de a depăși stările negative, cât și încrederea că sunt temporare, că vin și pleacă.
- Să îi lase să își trăiască și să-și exprime tristețea și furia deoarece înnăbușirea lor poate crea premisele dezvoltării unor tulburări emoționale.
- Să îi ajute să se simtă utili. Din cauza restricțiilor de mișcare și a faptului că familiile petrec mai mult timp în casă, oamenii au început să gătească mai des, să facă renovări sau să schimbe mobila , un prilej excelent pentru a implica și adolescentul în planificarea și organizarea activităților casnice. La fel, în situația în care o familie are în întreținere bunicii și trebuie să se ocupe de cumpărăturile acestora, tânărul poate prelua aceste responsabilități.
- Adolescenții obișnuiau și înainte de pandemie să petreacă o mare parte a timpului pe diverse aplicații și platforme online, ceea ce reprezenta un motiv de nemulțumire pentru părinți, pe bună dreptate. Odată cu trecerea de la școala față în față la susținerea cursurilor online, timpul alocat online-ului a crescut, fapt ce produce și o mai mare îngrijorare în rândul părinților. Ori, în situația actuală devine prioritar modul în care tânărul folosește accesul la internet, mai puțin timpul alocat. Astfel, dacă obișnuiește să socializeze cu prietenii sau cu rudele îndepărtate mai mult decât să petreacă ore întregi pe diferite platforme, este indicat ca părinții să arate flexibilitate și să accepte acest lucru ca o resursă de care adolescentul dispune pentru a socializa.
- Să păstreze legătura cu profesorii care pot oferi informații despre progresul școlar, dar și despre comportamente pe care părinții nu le-au observat, de genul: lipsă de concentrare, apatie, dezinteres pentru a putea lua măsurile necesare, acolo unde este cazul.
- Să stabilească împreună reguli și o rutină de desfășurare a unei zile. Unii dintre adolescenți par să fie împotriva tuturor regulilor impuse de adulți și că funcționează foarte bine fără o prea mare organizare a activităților, însă ar putea fi mai receptivi la respectarea și acceptarea unora dacă sunt implicați în stabilirea lor.
- Să faciliteze întâlniri în siguranță cu prietenii. Fie că asta înseamnă că se asigură că măsurile de protecție vor fi respectate sau că toți cei prezenți au făcut test rapid de depistare a virusului SARS - COV2, contactul față în față nu trebuie ignorat.
- Să se îngrijească și de relația de cuplu. Adolescența copilului este o perioadă dificilă și pentru părinți. Conflictul pe care îl trăiește tânărul, creat de dorința de a fi independent și realitatea că este încă dependent de părinți, se oglindește și la aceștia din urmă. Și ei își doresc un copil independent, însă în același măsură și obedient. Riscul la care se expun partenerii care se lăsa acaparați de dorința de a rezolva acest conflict așa cum își doresc ei fără a asculta de nevoile adolescentului folosind toată energia de care dispun, este că uită de relația de cuplu care se poate degrada.
Spre ce ne îndreptăm?
Spre un viitor nu bun, nu rău, ci doar diferit, la care va trebui să ne adaptăm cu mic cu mare. Iar prezentul ne oferă din plin prilejul de a ne exersa capacitatea de reziliență.
Notă: Acest articol nu include adolescenții care fac parte din grupurile marginale sau comunități defavorizate, cei care au pierdut persoane apropiate din cauza virusului SARS - COV - 2, sau cei care sunt victime ale violenței domestice.
Foto: Shutterstock
Pagina Carmen Buțerchi - psihologsipsihoterapeut.ro
