Elevele din Iași calificate la Campionatul Mondial de Robotică din America: „Tehnica este un domeniu în care pot activa și fetele”

Bianca este elevă în clasa a XI-a la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași. A început să facă robotică în clasa a VII-a, mentorată de colegii mai mari care participau deja la astfel de competiții, însă își amintește că domeniul nu era aproape deloc dezvoltat pe atunci: „Nu exista nimic concret, eram mai mult o echipă de oameni foarte curioși. Lucram și cu un profesor de fizică și făceam lecții suplimentare pe partea aceasta. Pe mine mă pasiona foarte mult fizica în momentul acela și așa a început de fapt”.

Ana este elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași și s-a alăturat echipei Peppers la începutul acestui an școlar. „Aveam o prietenă intrată în club cu un an înaintea mea, iar într-o zi mi-a prezentat random mie și altei colege ce e robotica și ce face ea. Mi s-a părut interesant și m-am înscris și eu în vară”. Nu avea vreo pasiune pentru robotică la acel moment, era mai mult curioasă ce presupune. Privind retrospectiv, crede că tocmai această curiozitate a ajutat-o cel mai mult să evolueze în domeniu.

Clubul de robotică Peppers a fost înființat acum patru ani și își are sediul la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil”, care a pus trei săli de clasă vechi la dispoziția elevilor. Ulterior, sălile au fost renovate de sponsori, devenind locul de întâlnire al celor aproape 30 de membri care se pregătesc constant pentru competiții. După cum a explicat Bianca, echipa este organizată în două departamente, tehnic și non-tehnic, fiecare cu subdepartamente specifice, în cadrul cărora membrii au ședințe regulate: „Pe tehnic avem un subdepartament pentru mecanică și unul pentru programare, iar pe non-tehnic avem pentru fundraising, pentru graphic design, pentru marketing și pentru caietul tehnic, un document foarte important la competițiile la care participăm”.

„Suntem aici în laborator în fiecare zi, de dimineață până seara”

Gândindu-se la momentul în care a intrat în echipă, Ana își amintește că a rămas surprinsă de cât de bine este organizată activitatea și de cât de eficient sunt rezolvate neînțelegerile: „Mereu vor exista conflicte și opinii diferite, dar în momentul acela se cere opinia celorlalți. Până la urmă contează mai mult care este cea mai bună variantă pentru noi ca echipă, nu neapărat să fie varianta mea cea aleasă. Și cu mentalitatea asta ne e mult mai ușor să luăm decizii”.

De altfel, odată cu aflarea temei pentru competiția din acest an, elevii și-au petrecut cea mai mare parte a timpului împreună, în laborator: „Am început din septembrie să stăm cam de pe la 8 dimineața până pe la 4”, mărturisește Bianca. Având în vedere că sediul clubului este chiar la ea în liceu, îi este mai ușor să vină în laborator să se pregătească în timpul orelor, iar profesorii sunt de obicei înțelegători: „Toată lumea poate oricând să vină până jos la laboratoare să vadă ce facem. Și atunci realizează cât de mult muncim și ce sacrificii facem”. 

Unii profesori au fost mai reticenți la început, povestește Bianca, însă au devenit mai deschiși atunci când au început să apară rezultatele: „Mulți au înțeles abia anul trecut, când ne-am calificat pentru prima dată la etapa națională, pentru că deși vedeau că muncim, nu înțelegeau că este potențial pentru performanță din munca pe care o depunem noi”.

„Aș recomanda robotica numai elevilor care simt că sunt în stare să facă față”

Ana vine la laborator după ce termină orele de la școală, iar în preajma competițiilor rămâne până seara cu colegii ei de echipă. Înainte de a se înscrie în Peppers, era implicată în numeroase proiecte de voluntariat și se ocupa de revistele școlii, însă a fost nevoită să renunțe la o parte din activitățile ei: „La începutul anului școlar, când membrii noi abia vedeam cum e să fii în echipă, cum decurg lucrurile era mai ok, dar mai ales când au început să vină competițiile și apoi regionala, naționala, a trebuit să reduc aproape spre zero restul activităților”, explică eleva. 

La fel, Bianca a decis să își dedice anul școlar în totalitate roboticii. După părerea ei, un elev care vrea să facă performanță în acest domeniu trebuie să fie dispus să facă foarte multe sacrificii și să se adapteze unui program încărcat: „La începutul sezonului, am avut competiții aproape în fiecare weekend. Ne întorceam luni dimineața la ora 5, stăteam în laborator, iar la ora 8 aveam matematică. Sunt situații de felul acesta la care îți trebuie o anumită tărie de caracter ca să supraviețuiești”.

„Avem în echipă fete care lucrează pe mecanică, fete care învață programare”

În echipa Peppers, numărul de fete este aproximativ egal cu cel de băieți, însă Bianca a observat că, în majoritatea echipelor de la concursuri, predomină băieții. „Noi am mai avut activități prin care am încercat să încurajăm mai multe fete să se alăture echipelor de robotică. Au apărut și echipe care sunt doar de fete, dar nu sunt încă multe. Este ceva la care comunitatea noastră mai poate încă lucra”, crede Bianca.

Nici ea, nici Ana nu s-au confruntat până acum cu prejudecăți legate de gen în competiții. „Au venit vremurile când lumea acceptă situația că tehnica este un domeniu în care pot activa și fetele”, spune Ana. Consideră, totuși, că băieților le e uneori mai ușor să se afirme în aceste domenii pentru că au o gândire mai directă și iau deciziile mai ușor: „Dacă noi fetele ne gândim la pros and cons și toate astea, ei sunt pe principiul «da, asta sună bine, hai s-o facem și vedem ce iese»”.

Ce presupune o competiție de robotică

În cadrul BRD First Tech Challenge, echipele sunt jurizate pe baza a două criterii: un turneu între roboți și, respectiv, caietul tehnic, care urmărește evoluția echipei în acel sezon. Deși nu au câștigat turneul, așa cum și-ar fi dorit, cei de la Peppers au reușit să impresioneze prin acțiunile lor de pe parcursul anului, obținând, astfel, unul dintre cele două premii Inspire: „Sunt șapte tipuri de premii. Celelalte șase premii au fiecare criteriile lor, iar premiul Inspire însumează aceste criterii”, explică Ana.

În acest an, echipa a desfășurat activități diverse, de la concursuri de știință pentru elevii de gimnaziu până la podcasturi cu pasionații de robotică din șase țări. Proiectul care a impresionat însă cel mai mult juriul, crede Bianca, a fost „Dăruiește un robot”, o inițiativă prin care membrii clubului au oferit kituri de robotică unor școli din mediul rural: „Am fost până acum în 11 sau 12 școli și, dintre acestea, trei chiar și-au deschis propriul laborator de robotică, iar una și plănuiește să participe la o competiție în vară. S-a adăugat, desigur, mentorarea pe care o facem copiilor de gimnaziu și de primară pentru competițiile mai mici”.

„Atunci am început să țipăm”

Atât pentru Ana, cât și pentru Bianca, cel mai drag moment de când fac robotică a fost premierea din acest an, când au aflat că s-au calificat la internațională, fiind prima echipă din zona Moldovei care reușește această performanță. Pe măsură ce se strigau premiile, își amintește Ana, o parte din membrii echipei deveniseră deja pesimiști, neauzindu-se strigați la nicio categorie: „Nu era neapărat tristețea că nu am câștigat, dar mai mult dezamăgirea că, după atâtea ore de muncă, tot nu am reușit să ajungem unde am vrut. Unii am încercat să îi înveselim, dar în momentul în care îi vedeam așa și noi ne-am gândit că e o șansă să nu luăm”.

Aflarea rezultatului a venit pe neașteptate și a fost pentru toți un moment de mare bucurie: „Premiile erau date de sponsorul principal, de BRD Groupe Société Générale, și au fost citite de o persoană din Franța. Iar persoana a întrebat-o șoptit pe doamna care prezenta competiția cum se citește numele nostru. Și i-a șoptit doamna înapoi «Peppers din Iași» și atunci am început să țipăm noi”, își amintește emoționată Bianca.  

„Încercăm să ne distribuim fondurile cât mai inteligent”

Pentru etapa internațională, cei de la Peppers își propun să optimizeze robotul cu care au participat la națională și să reprinteze o parte din piese dintr-un material mai rezistent, cu ajutorul imprimantelor 3D de care dispun. Se străduiesc însă și să facă economii: „Piesele, cel puțin pe anul acesta, au ajuns la costuri de aproximativ 4.000 de dolari, mai ales din cauza transportului. Avem piese și din Australia, și din China, de peste tot, pentru că încercăm să mai reducem din costuri. Dar oricum se ajunge la foarte mult”, explică Bianca.

Așa cum menționează Ana, Ministerul Educației nu le poate susține participarea la etapa națională, astfel că fondurile le vin doar de la sponsori: „Pentru internațională suntem finanțați din mai multe locuri. Avem ca sponsori Consiliul Județean din Iași, «Nație prin educație» și mulți alții, sponsori vechi care ne-au susținut de la început, plus alți sponsori cu care ne-am întâlnit anul acesta”.

Foto: Bianca și Ana, pregătite pentru campionatul de robotică din SUA

Planuri de viitor: robotică și marketing

Ana se consideră o fire deschisă și curioasă, astfel că, în ultimii ani, a descoperit pasiuni pentru domenii diverse: „Prin faptul că am fost implicată în voluntariat, am descoperit o pasiune pentru fundraising și marketing și recent, înainte de etapa internațională, a început să îmi placă partea asta de mecanică și de robot. Pare interesant să construiești, să pui tu acolo piesele”. Nu e decisă încă ce vrea să facă mai departe, însă își dorește să își poată valorifica cât mai multe dintre pasiuni. „Sunt o persoană care a ajuns să fie bună la mai multe lucruri și am ajuns într-un moment în care nu mai știu ce să aleg”, mărturisește aceasta.

Bianca se consideră o fire „deloc calmă”: „Sunt o persoană care nu poate să stea degeaba nicio secundă. După competiții, aveam două zile în care trebuia să ne odihnim și simțeam că înnebunesc în zilele alea”. Pe viitor, își dorește să aprofundeze atât partea de robotică, cât și pe cea de marketing, însă, în urma ultimelor experiențe, nu exclude nici predatul din variantele sale: „Am pregătit copii la matematică, română și engleză, am pregătit copii la robotică, fiind unul dintre mentorii echipelor mici și cred că aceasta este pasiunea mea principală acum. Este ceva ce trebuie să iau neapărat în calcul, pentru că mă simt foarte câștigată personal când îi ajut pe alții să învețe”, mai spune Bianca.

BRD FIRST Tech Challenge România este un program național din care fac parte deja 3.000 de licee și 400 de mentori din 80 de orașe din țară. Practic, sunt susținute echipe de elevi să își construiască un robot de la zero, cu care să participe la competiția națională.