19 ani, studentă la Litere. Victimă fericită, învinsă iremediabil de cuvânt
Sunt Ramona, profesoară de limba franceză într-o comunitate din judeţul Ilfov şi, în fiecare săptămână, duc cu mine aproximativ 300 de copii, 300 de poveşti, 300 de înfrângeri, 300 de victorii. Alături de ei: Dragoş* de la clasa I care se plimbă prin clasă, Gabi de la a II-a care îşi împunge repetat colegul cu pixul în obraz, Raluca de la a III-a care vorbeşte încontinuu, Ianis de la a IV-a care cântă manele în timpul orelor şi înjură. Copii care nu ştiu să-şi gestioneze emoţiile, copii cu care nimeni nu stă de vorbă sincer şi autentic, copii care nu înţeleg la ce foloseşte şcoala. Dar de asta sunt aici.
Au sosit, așadar, și cardurile. Cum care carduri? Cardurile cu prima de carieră didactică. Cei 1500 de lei (sau 500 de lei pentru personalul nedidactic), unul dintre rezultatele negociate în urma grevei din primăvară. Ceva ce a propus guvernul, în contraofensivă la solicitarea inițială de majorare a salariilor. S-ar putea crede că este ceva. Nici nu vrem să spunem că nu este ceva. Dar să vedem ce anume. Cei 1500 de lei (sau 500 de lei pentru personalul nedidactic) primiți o dată, ca o primă pentru acest an școlar.
Am întrebat mai mulți profesori ce rămâne când își iau la revedere de la o generație.