Maria a început să joace șah la șapte ani. Adică de doar doi ani. „Vedeam la tata cum juca și l-am întrebat despre ce e vorba și mi-a explicat. Și apoi am mers și am făcut în privat cu un domn”, povestește ea. Inițial, fiind pandemie, a luat câteva lecții de la un cunoscut al familiei, iar, ulterior, părinții au dus-o la Palatul Copiilor. Acolo l-au cunoscut cu Vlad Ungureanu, antrenorul cu care Maria colaborează și în prezent. „După câteva amânări, că nu găseam pe nimeni, ne-am întâlnit cu domnul profesor, i-am spus că suntem pentru șah și a spus că la el. Am intrat și atunci a și rămas acolo. A fost o perioadă până s-au așezat lucrurile, dar apoi a venit omul potrivit la locul potrivit”, spune Bogdan Anistoroaei, tatăl Mariei.
La câteva luni de la începerea lecțiilor, tânăra șahistă a obținut locul al doilea la prima ei competiție, în Țigănași. Concursul a avut loc în cadrul proiectului „Șah în Școală”, iar la organizarea acestuia a contribuit și tatăl Mariei, care, ca preot într-un sat din comună, a făcut el însuși câteva ore de șah cu copiii din parohie. Pentru Maria, au mai urmat alte câteva competiții locale, încheiate toate pe podium, iar, ulterior, aceasta a avansat spre campionatele naționale și europene.
Din 2014, „Educație prin șah” a devenit materie opțională pentru învățământul primar și i se poate dedica o oră pe săptămână. Anul acesta, Federația Română de Șah a început să organizeze cursuri pentru profesori ca să predea această materie și s-au înscris 300 de cadre didactice din țară, potrivit Edupedu.ro.
Campioană europeană înainte de ultimul meci
La campionatul național din acest an, Maria s-a clasat pe locul al patrulea, dar, fiind în primii zece copii din țară la categoria ei de vârstă, a avut opțiunea de a participa și la campionatul european, care s-a ținut în acest an în România, la Mamaia. A plecat spre competiție cu dorința de a câștiga: „Nu am plecat neapărat cu așteptări, dar îmi doream să ies cel puțin în primii trei. Nu voiam să ies pe locul doi pentru că după mă gândeam că am fost foarte aproape. Cel mai mult voiam pe locul întâi, dar dacă nu puteam și nu puteam, măcar în primii trei”.
Meciurile de la acest campionat i s-au părut micuței șahiste mai dificile decât în alte dăți: „Am mai mers până acum la două [campionate europene], dar ăsta a fost cu totul altceva, pentru că erau și fete mai mari din țări ca de exemplu Georgia sau țări în care sunt foarte bine pregătite pentru că au și școli de șah”. Ultimul meci l-a jucat însă mai relaxată, punctele acumulate până la acel moment asigurându-i titlul de campioană europeană.
Maria povestește că, încă dinainte de terminarea penultimei runde, a început să facă calcule și a descoperit că nimeni nu o poate depăși în clasament: „Părinții nu erau încă neapărat la fel de convinși, mi-au zis să nu mai fac calcule, dar eu știam. După, l-a întrebat și antrenorul pe arbitru și a zis că sunt campioană orice ar fi. Tot nu îmi venea să cred. Știam totuși că orice se poate întâmpla, dar eram fericită că a zis și arbitrul oficial că sunt campioană”, își amintește ea. Privind retrospectiv, consideră că răbdarea și dorința de a învinge i-au adus acest rezultat.
„Dacă te gândești că sigur pierzi pentru că e mai mare decât tine, normal că o să greșești”
Înainte de competițiile mari, Maria are de multe ori emoții, dar, în minutele de dinaintea meciurilor, uită de ele și se concentrează pe ce are de făcut: „Înainte de meci există o pregătire. Te pregătești pentru ce joacă adversarul, adică te uiți pe meciuri și vezi ce a jucat până atunci. Dar el poate, după ce tu te uiți pe asta, să-ți schimbe varianta, să joace altceva și trebuie să fii cumva pregătit”, explică ea. De altfel, crede că gândirea de moment e foarte importantă în șah: „La un anumit punct, trebuie să vii și tu cu ceva, pentru că după ce ieși din teorie, după ce ieși din ce știi, trebuie să te gândești singur ce faci în funcție și de ce joacă adversarul”.
În afara campionatelor adresate categoriei ei de vârstă și sex, Mariei îi place să participe și la concursuri de tip open, unde vin participanți de toate vârstele. „Poți să vezi și stilul altora de a juca și poți să înveți”, spune ea. La prima ei astfel de competiție, a jucat inclusiv cu oameni în vârstă. A făcut egal cu un participant de 73 de ani și a învins un altul de 71 de ani. La aceste jocuri, încearcă să nu se gândească la diferența de experiență: „Tot știi că joci cu un om mai mare, dar trebuie să te concentrezi pe ce joacă, pentru că dacă te gândești că sigur pierzi pentru că e mai mare, normal că o să greșești. Practic trebuie să te gândești că ai tabla, că joci versus alb sau negru”, afirmă tânăra șahistă.
Șahul a fost considerat mult timp un sport masculin. De altfel, pentru femei există competiții speciale, nicio femeie nereușind vreodată să devină campioană mondială în întrecerea cu bărbații. Deși a observat că „băieții au un anumit joc”, Maria nu crede că e o regulă ca aceștia să fie mai buni la șah decât fetele: „Se poate ca băieții să aibă într-un turneu mai multe puncte ca fetele, dar asta nu înseamnă neapărat că sunt mai buni. După, într-o zi, se poate ca fetele să fie mai bune”. Ea, de exemplu, nu a simțit niciodată că nu poate face față meciurilor cu băieți.
Două ore de sport în fiecare seară
Pentru a ajunge la performanță, Maria se pregătește la șah câte patru-cinci ore în fiecare zi: „În unele zile am la club trei ore și după mai fac acasă. Sau fac la club alea cinci ore, dar tot mai fac acasă, mai joc două-trei meciuri, uneori mai multe, dacă urmează un campionat”. Partenerul de joc de acasă este de obicei tatăl ei.
S-a obișnuit să se concentreze pe durate lungi, deoarece, chiar și la categoria ei de vârstă, unele meciuri pot ajunge să dureze și patru ore. Nu simte însă când trece timpul: „Meciul poate să dureze destul de mult, dar tocmai, nu mai ai timp să te gândești. Știi că meciul acela trebuie să-l câștigi și atât, nu te mai gândești”, explică Maria.
Bogdan Anistoroaei consideră că rezistența fetei s-a format foarte mult și prin sport. Cu două săptămâni înainte de campionatul european, își făcea timp să iasă câte două ore în fiecare seară cu Maria pentru a face sport fizic: fotbal, tenis, baschet, alergare. „Partea fizică i-a prins foarte bine, pentru că după ce făcea acest antrenament de două ore, venea și trei ore lucra și pregătea totul cu luciditate”, afirmă tatăl fetei. De altfel, Maria povestește că, în serile de dinaintea unor meciuri, își ocupa timpul liber jucând fotbal cu colegii de echipă.
„Copilul trebuie să investească în ceva care să-i placă”
Maria a fost încurajată de mică de părinți să-și găsească o pasiune și să investească timp și energie în ea. „Și eu și soția suntem pe acest principiu de a lăsa copilul să meargă pe o linie și să încercăm să îl ajutăm să și-o descopere, valabil și pentru ceilalți copii, pentru că avem patru în total. Încercăm la fiecare să identificăm ce îi place. Eu lucrând și în învățământ, observ copilul, văd spre ce merge, ce vrea, cum simte lucrurile”, explică Bogdan Anistoroaei.
Privind retrospectiv, tatăl fetei e recunoscător pentru mediul în care a evoluat Maria la cursurile de șah: „De multe ori mă gândeam cu soția, dacă ar fi ca Maria să nu mai facă șah, pentru că e posibil într-o zi să aleagă altă cale, nu regretăm deloc toate astea, pentru că ea cu siguranță va căuta același tip de anturaj uman, care a fost foarte frumos și foarte bun”, afirmă el.
Până acum, Maria a fost însoțită permanent la competiții de unul sau ambii părinți, însă, de acum, urmează să mai meargă singură la câte un concurs sau în cantonamente, costurile devenind destul de mari: „Ea mai are cheltuielile acoperite și ca să facem și noi un respiro financiar”, explică tatăl fetei. „Clubul îi decontează o parte, mai ales acum fiind și campioană, în schimb, indiferent de decontarea ei, rămâne partea noastră, a însoțitorului. De exemplu, o ieșire în Egipt [n. r. – unde Maria urmează să participe la campionatul mondial] înseamnă 2.000 de euro partea ei, care sunt decontați de federație, dar și 2.000 de euro însoțitorul”.
„Șahul te ajută și la școală, și în viața de zi cu zi”
Maria nu s-a hotărât încă ce școală va urma din clasa a V-a, dar, în alegerea ei, va ține cont de faptul că antrenamentele la șah vor deveni din ce în ce mai solicitante. Nu se gândește însă să renunțe la performanța de la șah. De altfel, tânăra șahistă simte că puterea de concentrare și perseverența pe care le-a dobândit la șah au ajutat-o și în alte contexte, cum ar fi perioadele cu teste de la finalul anului școlar, la care reușea să obțină note bune chiar dacă lipsea mult din cauza competițiilor.
Cel mai mult îi place la acest sport faptul că îi oferă ocazia să fie creativă și să-și revină după înfrângeri: „E un sport în care poți inventa tu, poți să gândești la fiecare mutare, să găsești o strategie. Și poți tot timpul să joci tot concursul, adică pierzi prima rundă, dar după poți să le câștigi pe restul și să ieși campion”. Visul ei cel mai mare în acest moment este să devină, cândva, campioană mondială la open: „Vreau să fiu prima campioană mondială la băieți, adică să joc la seniori la open și să fiu campioană mondială, că până acum nimeni nu a mai fost ca fată”, explică Maria.
