Articolul este penultimul din seria „Legături conștiente: ghidul părintelui” dedicată adulților care doresc să modeleze conștient dezvoltarea socio-emoțională a copiilor din jurul lor. Nastasia Alexandru, specialist în învățarea socio-emoțională în cadrul organizației Teach for Romania, îți va povesti, și din papuci de mamă, și de expert, cum relația ta cu tine poate modela pozitiv evoluția copilului către autonomie și responsabilitate. Descoperă cum „Atenția dintr-un pahar cu apă”, „Compasiunea față de sine – o poveste despre noi” și „Ce facem cu toate emoțiile?” au generat potențialul unui conflict. Oare am greșit?
Am crescut cu o perspectivă negativă asupra conflictului. Voci ridicate, cuvinte alese în grabă, orgolii rănite ce rar erau îngrijite sau reparate. Am învățat că a fi în contradictoriu este periculos, pentru mine, pentru „adversar”, pentru legătura dintre noi. Am observat că adulții din jurul meu preferă să plutească într-o atmosferă greoaie, ca baloane ce în curând vor face POC!, decât să comunice deschis despre emoțiile și nevoile lor în diverse contexte. Apoi, am făcut și eu ca ei.
Acum, ca adult, la 30+ ani, învăț că rutina conflictului cu care eram obișnuită poate fi diferită. Încep să accept că vulnerabilitatea care ne cere protecție în timpul conflictului este un indiciu că ne putem reconecta unul cu celălalt pentru un deznodământ mai puțin dureros. Conflictele, cu Atenție și Compasiune, îmi repet, devin ferestre de oportunitate pentru conștientizarea de sine, empatie și compasiune, ferestre către redefinirea relațiilor prin nevoile și valorile pe care le împărtășim. Așadar, dacă și tu cauți să te împrietenești cu conflictul, în rândurile următoare, îți propun să îl privești cu bucuria copilului curios, pentru a primi ceea ce are de oferit mai bun – autocunoaștere, empatie, reconectare.
Când scriu, mă gândesc, în ordine, la conflictele adult-adult, copil-copil și adult-copil. Ordinea este cea în care copiii trăiesc de obicei conflictele, cronologic: primele sunt cele care se întâmplă lângă ei și pe care le observă, apoi, cele cu alți copii de vârstă apropiată și, inevitabil, conflictele cu părinții sau alți adulți semnificativi.
Despre oricare discutăm, pornim de la premisa că nu este un semn al eșecului, ci un aspect reglator al interacțiunii dintre doi sau mai mulți. Abordarea conflictului ca un catalizator pentru creștere redefinește povestea, invitând părinții și copiii să se angajeze într-un dialog constructiv. Conflictul-cu-C-mare își dorește legături mai profunde, cu condiția să fie primit cu deschidere și dorință de înțelegere reciprocă.
În acest sens, avem nevoie să creăm cu intenție un mediu sigur în care copiii simt că se pot exprima, fie că sunt de acord sau au dreptate, fie că nu sunt de acord sau greșesc. Dacă pare un lucru mărunt de realizat, te rog să îți imaginezi sau să rememorezi cum s-ar simți în corpul tău teama să comunici cu un alt adult. În contrast, adulții în preajma cărora te exprimi fără această teamă, au creat, conștient sau nu, un spațiu în care tu nu te simți judecat, respins sau desconsiderat pentru emoțiile și opiniile tale. Te simți în afara pericolului. Astfel, primul pas de uriaș pe care îl poți face pentru copilul tău este să asculți activ și fără judecată, chiar dacă vine cu efort. Vei cultiva nu doar sentimentul de siguranță, ci și motivația lor de a rămâne deschiși în comunicare, flexibili în a considera alternative, fără teama că poate au greșit. De subliniat faptul că acest spațiu sigur este sigur și pentru tine, nu doar pentru copil - în eventualitatea în care vei greși, vei avea toate condițiile necesare să o recunoști și să continui, alături de copil, către o decizie mai conștientă.
Ce înseamnă să asculți activ și să participi la un dialog conștient? Răspunsul devine palpabil când ne gândim la ce nu înseamnă - nu întrerupi, nu repezești, nu termini frazele celui din fața ta, nu exprimi repulsie față de opiniile diferite, nu ironizezi, nu eviți intenționat contactul vizual, nu acuzi… Este o listă cam lungă și incompletă pe care, scriind-o, realizez că avem nevoie să învățăm cum să rezolvăm un conflict la fel de mult cum învățăm să rezolvăm probleme de matematică. Este, în același timp, o listă pe care putem să o bifăm în măsura în care emoțiile puternice sunt reglate de adultul Atent-la-sine și co-reglate cu compasiune față de partenerul de conflict. Altfel, deznodământul ne este familiar - emoțiile puternice devin trepte unele pentru altele, în oglindă, până la un apogeu din care ne prăbușim.
Copiii învață prin exemplu. Cu prima ocazie, demonstrează rezolvarea conflictelor prin gestionarea unei tensiuni cu un alt adult într-un mod constructiv. Cel mai probabil, tehnicile tale de a negociere și disponibilitatea ta de a te întâlni cu celălalt la jumătatea drumului, vor fi preluate în etapa disputelor copil-copil.
Conflictele între frați sunt un aspect comun al vieții de familie. În loc să intervenim imediat, le oferim autonomie copiilor să navigheze prin conflicte cu frații lor, atunci când este posibil. Exemplificăm și întărim cum să comunice când emoțiile sunt puternice fără a eticheta cealaltă parte, și de unde să pornească definirea unor compromisuri ce satisfac ambele părți, cu empatie și reziliență. Acest lucru nu numai că dezvoltă un simț de responsabilitate, ci și întărește relația dintre frați.
Unii copii pot manifesta o tendință de a evita conflictele în totalitate. În timp ce evitarea conflictelor mimează soluționarea pașnică, poate duce la frustrări neexprimate și neînțelegeri pe termen lung. Ghidăm copilul care evită conflictele, oferindu-i posibilitatea de a le fi alături în timpul discuției de negociere. Subliniem importanța exprimării nevoilor și preocupărilor sale într-un mod respectuos, promovând obiceiuri non-agresive de comunicare.
Mai mult, conflictele sunt oportunități pentru a vă conecta la valorile și credințele familiei. Discutați despre valorile care ghidează familia voastră și modul în care soluționarea conflictelor se aliniază sau nu cu ele. Raportarea la credințele de bază oferă un cadru pentru dezvoltarea gândirii critice și îi ajută pe copii să înțeleagă importanța alinierii acțiunilor cu valorile colectivului. Discuțiile despre impactul conflictelor asupra lor, a familiei și a comunității extinse îi învață pe copii să ia în considerare consecințele acțiunilor lor. Dezvoltarea raportării etice la Conflict pregătește terenul pentru luarea deciziilor responsabile.
De trecut pe fițuică - Metoda Conflictului-cu-C-Mare
Pasul 1 – Recunosc emoțiile puternice și le reglez în mine.
Pasul 2 – Îl sprijin pe cel din fața mea să se regleze.
Pasul 3 – Mă conectez cu partenerul prin ascultare activă și dialog conștient.
Pasul 4 – Modelez angajamentul de a înțelege perspectiva partenerului.
Pasul 5 – Negociez compromisul cu care amândoi să fim de acord.
Conflictele nu sunt devieri de la drumul nostru relațional, ci părți integrale ale acestuia. Ca părinți, abordarea conflictelor cu inima deschisă susține definirea unei culturi ancorate în compasiune și reziliență.
Fiindcă în toiul conflictului s-a înfiripat discret o provocare dublă – Cum decidem ce e mai bine? Și, mai ales, cum va decide copilul în absența mea?, îți propun o ultimă reflecție asupra legăturilor conștiente pe care le dezvolți cu tine și cu ceilalți. Următorul articol va fi o scurtă istorie a deciziilor noastre, de la mic la mare. Vom explora arta deciziilor responsabile, o abilitate care ne împuternicește, părinți și copii, să creăm un impact pozitiv asupra lumii.
Nastasia Alexandru este alumnă Teach for Romania și dezvoltă programul de formare a competențelor socio-emoționale la elevi, una dintre intervențiile strategice Teach for Romania susținute de Raiffeisen Bank.
