Energia verde din tabără

E prima perioadă de lucru a zilei de sâmbătă. Bianca și Gabriel – sau Bia și Gabi, după cum au numele scrise pe salopetă – se îmbrățișează de nevoie, după ce mentorul grupei lor a văzut între ei un schimb acid de replici. Totul a pornit de la o mică eroare a Biancăi, care a așezat invers o piesă a cubului la care lucrează echipa. Când se împacă, primesc instrucțiuni de la același responsabil, că trebuie să lucreze împreună și să conducă echipa: „Sunteți mentori. Nu trebuie să faceți voi, ei să facă”. Bianca Floricel are 16 ani și e elevă la Liceul Tehnologic „Nicolae Ciorănescu” din Târgoviște, iar Gabriel Ciucă, 17 ani, învață la Liceul Astra din Ploiești. Ei sunt doi membri ai uneia dintre cele șase echipe din seria electricienilor, care a participat în luna august la Tabăra Meseriașilor din Țara lui Andrei. 

Bianca are mereu câte o unealtă, bandă adezivă sau fire electrice în mâini și nu are stare atunci când nu i se dă ceva de făcut. „N-am răbdare”, recunoaște, și știe că atunci când trebuie să lucreze în echipă poate deveni irascibilă dacă are impresia că ceilalți o încetinesc. Însă își dorește să-și termine treaba cât mai repede și cât mai bine. E pasionată de ceea ce face, iar când a trecut la liceu și-a ales clasa de electromecanică și automatizări pentru că-i asigură un loc de muncă după absolvire. „Mă distrează lucrurile astea, nu mă plictisesc”, spune despre învățarea practică din Tabăra Meseriașilor.

La fel ca ea, cei mai mulți dintre participanții la tabără au făcut o alegere conștientă de a merge la liceul tehnologic sau la școala profesională, mai ales datorită posibilității de a se angaja imediat după terminarea studiilor. Din această categorie, școlile profesionale sunt cele mai căutate, mai ales atunci când au parteneriate cu diverși agenți economici. Chiar și așa, un studiu de percepție realizat de organizatorii taberei arată că 85% dintre angajatori consideră că numărul absolvenților din învățământul profesional este insuficient. Același studiu susține însă că 50% dintre români cred că trebuie să urmezi o facultate pentru a avea o meserie respectată, așa că atragerea elevilor în aceste școli este o provocare.

După pauza de prânz, Bianca și Gabriel se întorc în cortul alb, de mărimea unei săli de sport, alături de alți aproape 60 de elevi. Bianca își ține o hârtie cu numele prinsă de salopetă, iar pe casca galbenă are urme de graffitti auriu. Își ține ochelarii de protecție tot timpul pe față, iar în mâini, chiar în zona încheieturii unde i se termină tatuajele, îi încep mănușile negre de protecție. Fiecare elev are echipament de protecție, chiar dacă afară arde soarele și temperatura bate spre 30 de grade. Și nimeni nu are voie să intre pe cele cinci „șantiere” din cort – marcate de jur împrejur cu bandă alb-roșie – fără echipamentul complet: salopetă, ghete, cască, ochelari și mănuși. Când Bianca își scoate pentru câteva secunde casca, încercând să alunge o albină, mentorul îi atrage atenția. Dacă cineva încalcă regula și e pe șantier fără întregul echipament, toată lumea are de suferit: pedeapsa e o tură de mers în pasul piticului în jurul cortului. Toate astea pentru a-i face pe elevi să înțeleagă cât de importantă e siguranța în munca pe care o fac.

Fiecare elev din grupul lor știe ce are de făcut. În timp ce unii se așază pe podeaua acoperită cu nailon și încep să taie și să aranjeze fire negre și roșii, alții se strâng în jurul unui cub cu panouri fotovoltaice pe care trebuie să-l termine până la finalul zilei. Nu erau atât de siguri pe rolurile lor la început, când „nu știam care unde să ne mai îngrămădim”, după cum își amintește mentorul lor, Claudiu Butacu – sau Leo, după cum îi spun cu toții –, însă pe parcurs și-au dezvoltat o dinamică de echipă. Se ajută între ei atunci când cineva are nevoie de un cutter sau materiale pentru cub. Atunci când mai e câte un fir care face scurtcircuit sau au nesiguranțe când vine vorba de tăiat câte un fir, Leo intervine și îi ajută cu „secrete care se învață în ani de meserie”. 

Electricienii au închis tabăra din acest an, după trei serii de mecanici care au stat tot câte o săptămână în tabără la Moeciu, unde au participat la ateliere pentru dezvoltare personală și au lucrat practic la diferite proiecte, pentru a-și dezvolta abilitățile învățate în școală. În 2019 a fost a cincea ediție a Taberei Meseriașilor, un proiect pornit de OMV Petrom din cauza lipsei de oameni calificați pentru nevoile propriei companii. Tabăra a devenit un mod prin care compania poate interveni în formarea viitorilor angajați atât în partea practică a muncii lor, cât și în ce privește dezvoltarea personală a oamenilor. Iar din 2015 și până acum, specializările s-au diversificat și au variat de la mecanică și petrochimie, petrol și gaze, construcții și electronică – domenii de interes pentru companie –, la frizerie și hairstyling, industrie textilă și croitorie, turism și alimentație. Anual, sunt alese câteva județe ale căror elevi și profesori pot aplica pentru a ajunge în tabără. Elevii trebuie să-și facă un dosar de înscriere, după cerințele publicate de Țara lui Andrei, iar criteriile după care sunt aleși sunt motivația pentru a participa la tabără, interesul pentru domeniu și planurile elevului, o serie de argumente prezentate într-o scrisoare de recomandare a profesorului, media veniturilor pe membru de familie și situația școlară din anul școlar recent încheiat. La finalul taberei, 40 de elevi care obțin cele mai bune punctaje la activitățile din tabără – primii zece din fiecare serie – primesc o bursă lunară de studiu de 500 de lei timp de 11 luni.

Pe lângă cei 240 de elevi participanți anul acesta, care au venit din 26 de licee și școli profesionale din Argeș și Dâmbovița, în tabără vin și 40 de profesori din aceleași școli, iar lucrul cu ei e componenta de follow-up. Cei din tabără încearcă să se asigure că ceea ce se întâmplă în această săptămână se întoarce în liceele din care provin elevii și că profesorii vor da mai departe metode de predare și strategii eficiente prin care să continue dezvoltarea începută aici.

Tabăra Meseriașilor începe întotdeauna cu ateliere de dezvoltare personală, făcute pentru a crea un spațiu sigur pentru elevi și pentru a-i determina să fie atenți la nevoile celuilalt. Pentru Bianca, cel mai important a fost faptul că nu s-a simțit judecată și că a văzut autenticitate și printre ceilalți participanți. Că nimănui nu i-a fost teamă să fie el însuși sau ea însăși. Și spune că mentorii au învățat-o lucruri pe care nu le-a aflat în școală.

Obiectivul final e ca fiecare echipă să construiască un cub prin care să exemplifice șase dintre cele 17 obiective de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030 asumate de statele Organizației Națiunilor Unite. Echipa Biancăi a lucrat la cubul ce reprezenta obiectivul Energie curată la prețuri accesibile – de aici cele cinci panouri fotovoltaice de pe fețele cubului. Celelalte echipe s-au ocupat de obiectivele Foamete „zero”, Educație de calitate, Orașe și comunități durabile, Consum și producție responsabile și Acțiune climatică.

În ultima etapă a proiectului lor, Bianca și restul echipei montează benzi cu leduri, asigură panourile fotovoltaice și caută un loc pentru bateria asemănătoare unei cutii negre. După ce-l găsesc, ultimul pas e să lase aceleași panouri jos. Apoi încep să țopăie și să bată palma fiecare cu fiecare. Iar atunci când văd că echipa obiectivului Educație de calitate are nevoie de ajutor pentru a termina la timp, nu ezită în a merge să-i ajute. Echipa Biancăi a avut de ales între trei variante de nume pentru cutia lor: SunBox, EnergyBox sau HelpBox. Au decis să meargă cu ultima variantă, pentru că ideea de a construi această cutie cu panouri fotovoltaice are la bază dorința de a-i ajuta pe ceilalți: sistemul de stocare al cubului ar fi util în cazul unor locuințe izolate, fără alimentare la o rețea de energie electrică, de exemplu.

Penultima zi – și ultima zi de lucru – se încheie cu un foc de tabără și cu expunerea tuturor cuburilor lucrate de echipe în cele cinci zile pe un panou mare. După cum povestește Bianca, în tabără a găsit un loc „în care poți să fii tu însuți fără ca cineva să te judece”. La festivitatea de premiere din ultima zi, ea este unul dintre cei zece elevi care urcă pe scenă în calitate de câștigătoare a bursei. Începe să plângă când ajunge în față, după câteva secunde în care nu s-a mișcat, convinsă că nu era numele ei cel rostit la microfon. Odată ce ajunge lângă ceilalți bursieri însă, arată spre antebrațul tatuat și spune „următorul meu tatuaj va fi copacul ăsta”, simbolul Țării lui Andrei.

Acest articol a fost publicat cu sprijinul Emerson Professional Tools.