Mihail, 23 de ani, a participat la primul lui concurs în clasa I, îndrumat de părinți, iar, treptat, a dezvoltat o adevărată pasiune pentru competiții: „Cred că oricui începe să îi placă atunci când are rezultate”. În clasa a II-a, a obținut primul lui premiu național la matematică, iar, în anii următori, a ajuns până la fazele naționale ale olimpiadelor de fizică și matematică. I-au plăcut olimpiadele tradiționale, însă momentul care i-a marcat nu doar ultimul an de liceu, ci și studenția, a fost cel în care profesoara de fizică i-a recomandat o competiție „altfel”.
„Când era simularea, eu zburam spre Tunisia”
În vara de dinaintea clasei a XII-a, în 2019, Mihail a participat cu un proiect de energie regenerabilă la Romania Expo-Sciences International, o competiție desfășurată anual la Suceava, în cadrul căreia elevii își prezintă propriile proiecte de cercetare. „Am aflat după că cei din Suceava erau parte din adunarea internațională MILSET, care se ocupă de inovație și creativitate pentru studenți. Ei făceau loturile internaționale pentru astfel de competiții, unde pregătești un proiect pe o anumită secție și apoi îl prezinți la un stand”, explică el.
Proiectul său a fost considerat cel mai interesant, astfel că Mihail a fost ales ca reprezentant al României la International Festival of Engineering Science and Technology, unul dintre cele mai mari festivaluri de știință din Africa, desfășurat în Tunisia. „N-am fost la simularea la fizică pentru bac”, își amintește el zâmbind. „Când era simularea, eu zburam spre Tunisia”. Dincolo de medalia de bronz pe care a obținut-o, Mihail a descoperit o pasiune pentru cercetare, pe care a ales să o valorifice în anii de facultate.
Alături de doi concurenți, la festivalul din Tunisia Fotografie: Arhiva Mihail Stănescu
Situată în Nordul Africii, între Algeria și Libia, Tunisia este considerată singura democrație din țările arabe. Inclusiv în anii în care a participat Mihail la competiții, au avut loc acolo atentate teroriste. Dar tânărul s-a simțit totuși în siguranță.
„Nu prea se lăsa sentimentul că ar urma sa fie panică din cauza unui atentat. Ce e drept, peste tot mergeam cu un voluntar”, povestește el. Și primea sfaturi legat de locurile pe care le poate vizita. „Mi s-a părut ceva aparte: la mall-ul de lângă locația de organizare, când intrai, erai scanat ca atunci când mergi la noi la Palatul Parlamentului. Rucsacurile erau scanate la aparat pe bandă. Dacă, spre exemplu, uitai vreo monedă în buzunar și scannerul bipăia, atunci aveai și control corporal”, își amintește el.
În deșertul Star Wars
Părinții lui, mai spune tânărul, nu se temeau că pleacă în această călătorie, pentru că se așteptau să existe o pază, ținând seama de amploarea evenimentului.
Mihail a avut și câteva zile pentru excursii în zona Monastir, unde se ținea concursul, la vreo 130 de kilometri de capitala Tunis. A fost, de pildă, în deșertul tunisian, unde, spune el, s-au filmat secvențe din filmul Star Wars.
Cultura arabă i s-a părut interesantă pe măsură ce a descoperit-o, dar înainte nu avea vreo pasiune specială pentru ea.
Tunisia are tot mai mulți tineri antreprenori interesați de tehnologie, potrivit Națiunilor Unite, prin urmare, țara continuă să se dezvolte în această direcție.
În pandemie, Mihail a participat și la alte concursuri, dar online, la care și-a aprofundat cercetările în domeniul științelor sociale. Online a luat parte și la festivalul din Tunisia, unde a mai obținut două medalii, de argint și de bronz.
A revenit fizic în anul al III-lea de facultate, invitat în urma rezultatelor anterioare. Dacă într-a XII-a și-a plătit costurile de deplasare, de data asta a căutat o soluție ca să n-o mai facă: „La Politehnică, profesorii ne spun mereu: «Când vei avea statut de inginer, rolul tău este să rezolvi probleme. Nu contează tipul de problemă, trebuie să o rezolvi»”.
Tânărul a descoperit că există posibilitatea de-a primi sprijin financiar pentru participarea la aceste concursuri. A fost vorba de „fonduri la nivel universitar cu precădere competiționale”, ține minte tânărul. I-au acoperit costurile de deplasare și participare la competiție, dar nu poate spune o sumă exactă, pentru că în contractul semnat de el, universitate și minister există o anexă privind confidențialitatea. Atunci, în 2022, s-a întors cu medalia de aur.
A dus Ciuleandra în Tunisia
Când competițiile studențești se desfășoară fizic, există și o seară culturală, în care participanții au libertatea de a-și prezenta țara într-un mod cât mai atractiv. La multe competiții, Mihail a fost singurul reprezentat al României, astfel că i-a fost greu să pregătească un moment artistic. În Tunisia, însă, a avut alți trei colegi cu care a reușit să se organizeze pentru un dans tradițional: „Am pregătit de dinainte un filmuleț de două minute cu lucruri interesante despre România, de exemplu faptul că multă lume încurcă Bucureștiul cu Budapesta. În partea a doua, am vrut să avem un dans. Și am ales Ciuleandra”, mai povestește el.
Pentru a face momentul și mai interesant, românii i-au implicat și pe participanții din celelalte țări: „Am început o ciuleandră înceată, cu muzica în fundal, cât să creăm conexiunea. Apoi am coborât să îi luăm și pe restul la dans și să facem o horă. Exact asta am făcut, le-am zis «Now, let’s dance together!» (Acum hai să dansăm împreună, n.r.)”.
„Mi s-a întâmplat să vină la stand oameni care aveau deja firme”
Pentru a participa la o competiție internațională, Mihail completează mai întâi un formular de înregistrare, în care trebuie să includă și un scurt rezumat al proiectului său: „Dacă rezumatul li se pare destul de interesant, dacă e o idee nouă sau de actualitate, treci în etapa de documentație, adică ai 3-4 săptămâni în care să încarci din nou acel rezumat și un raport al proiectului, în 10 pagini”, explică studentul. Numai cei selectați ajung la competiția propriu-zisă.
În ziua competiției, participanții amenajează un stand unde își prezintă ideile și răspund eventualelor întrebări. Comisia de jurizare, precizează Mihail, poate apărea oricând: „Ziua de jurizare înseamnă că trei jurați vin la tine la stand, dar nu e neapărat ceva programat. Un jurat poate să vină acum, al doilea după jumătate de oră, al treilea peste două ore, deci trebuie să stai mereu în priză. Și nici nu știi care sunt respectivii jurați”.
Tânărul consideră că cel mai important pentru un participant este să rămână calm și deschis la orice întrebare: „E important să ai o minte destupată, să te aștepți să fii întrebat orice”.
Atât pe parcurs, cât și după jurizare, standurile rămân deschise pentru public. „Competițiile se desfășoară de obicei la o facultate. Pot veni studenții acelei facultăți să se plimbe pe la standuri, să întrebe ce e cu proiectul. Pot veni profesorii. Dar vin și diverși oameni. La o competiție din Indonezia, mi s-a întâmplat să vină oameni care deja aveau firme”, povestește el.
„Trebuie întotdeauna să perseverezi, să te reorientezi”
Participând la multe competiții de proiecte, Mihail a ajuns treptat la concluzia că e nevoie să găsească idei pentru a căror dezvoltare are și resurse la dispoziție: „În momentul în care am proiectat ceva, m-am gândit mereu care sunt resursele mele, din toate punctele de vedere. Decât să nu am cu ce, mai bine încerc ceva mai puțin calitativ, dar măcar am toate resursele”.
Modul în care un student își prezintă ideea poate face diferența, mai consideră el: „Poți să ai proiectul cel mai bun, cel mai fiabil. Cineva cu un proiect mai puțin calitativ, dar care știe să își vândă povestea iese pe plus”.
Deși nu a avut mereu materiale la dispoziție, Mihail a încercat să fie creativ. Spre exemplu, într-unul din proiectele sale, a integrat anumite idei din domeniul științelor sociale într-un model de rețea de calculatoare: „Am luat conceptele de dezvoltare personală, de carieră, joburi, internshipuri și toate astea am ales să le prezint într-o topologie de rețea. O rețea are o proprietate intitulată redundanță, în sensul că dacă o cale pică, există mereu alta. Eu am dat o reinterpretare și am arătat că în viață trebuie întotdeauna să perseverezi, să te reorientezi”.
Ca să aprofundeze științele sociale, Mihail a studiat pe cont propriu: „Chiar am dat emailuri la facultăți în domeniu: puteți să îmi recomandați niște site-uri, niște cărți, să văd ce presupune mai exact? M-am uitat și la diverse proiecte din anii anteriori, de la competiții, publice pe YouTube. Deci poți să și furi meserie”, explică Mihail. În unele cazuri, s-a întors chiar la profesorii din liceu, care s-au bucurat să îl ajute în noile sale proiecte.
„Dacă nu mă echilibrez și cu restul domeniilor, la un moment dat o să-mi fie foarte greu să mă impun undeva”
În ultimul an de liceu, s-a gândit să studieze în străinătate. Datorită rezultatelor sale, fusese acceptat la câteva universități din Marea Britanie și din Olanda, însă, cântărind opțiunile, a decis că îi este mai bine în România: „Am ajuns la ideea că dacă vreau să fac performanță, pot să fac și în țară”. A ales Bucureștiul pentru că era cel mai apropiat centru universitar de Ploiești, orașul unde locuia, și l-a atras ingineria pentru că îi oferea șansa de a îmbina armonios cunoștințele dobândite la profilul de mate-info cu pasiunea pentru energii regenerabile.
Mihail nu e primul la facultatea lui. Învață bine, dar în mare parte se concentrează pe activitățile pe care le consideră formative pe termen lung: „Sistemul la facultate îți oferă ce ai nevoie ca să fii un om foarte bun în domeniu. Eu mă gândesc: pot să fiu cel mai bun în domeniul meu, dar dacă nu mă echilibrez și cu restul domeniilor, la un moment dat o să îmi fie foarte greu să mă impun undeva”, explică studentul care și-ar dori să devină antreprenor.
Fotografia principală este făcută în Tunisia, în deșert Sursa: Arhiva Mihail Stănescu
