Câteva dintre concluziile raportului realizat de Universitatea București:
- Aproximativ jumătate dintre elevi ajung flămânzi și obosiți la școală;
- România se plasează sub media internațională de 500 de puncte atât la matematică, cât și la științe;
- Scorurile obținute de elevii români de clasa a VIII-a nu s-au modificat semnificativ în ultimii 20 de ani (matematică: 479 puncte în 2019, 474 puncte în 1995; științe: 470 puncte în 2019, 471 puncte în anul 1995);
- 22% dintre elevii de clasa a VIII-a au rezultate foarte slabe la matematică și la științe.
Școala 9: De ce sunt importante aceste testări TIMSS pentru elevii din România? Dacă PISA testează abilitățile matematice și din domeniul științelor naturii, de ce mai este nevoie de testările TIMSS?
Dragoș Iliescu: Aceste programe de testare comparativă nu se concurează, fiecare este unic. Programul PISA al OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) testează competențele academice lingvistice, matematice și din domeniul științelor la adolescenții de 15 ani.
Programul TIMSS se concentrează exclusiv pe partea de matematică și științe, pe care le testează concomitent la finalul clasei a patra și la finalul clasei a opta. Concentrându-se doar pe matematică și știință, studiul oferă o măsurare mai aprofundată a acestor domenii.
Este o ocazie unică de a estima unde se plasează în competiția globală elevii din România, dar și de a investiga, comparativ cu alte țări, care sunt zonele care funcționează (ce componente specifice se predau și se înțeleg bine) sau care nu funcționează.
Comparațiile acestea sunt o sursă de inspirație pentru practică – este mai puțin important cine e mai sus sau cine e mai jos decât noi, cât este important să vedem cum evoluează unele țări, ce anume din lucrurile care au dus la evoluție s-ar potrivi și la noi, cum rezolvă unii sau alții provocările cu care se confruntă, unele dintre ele similare cu ale noastre etc.
Așadar, nu este doar o oportunitate unică de a genera acest tip de date, ci și o oportunitate de învățare - evident, cu scopul de a îmbunătăți sistemul.
România nu a înregistrat în 2019 progrese semnificative la aceste testări față de ultimii 20 de ani. Care sunt principalele cauze?
Așa este, România nu a înregistrat progres în ultimii 20 de ani. Aș putea întoarce întrebarea: De ce ar fi trebuit România să înregistreze progres? Care este acel lucru unic, cuprinzător și cu adevărat reformator care a apărut în educația preuniversitară din România în ultimii 20 de ani? România nu a făcut nimic notabil pentru progresul educației.
Dragoș Iliescu/ Foto: Arhivă Universitatea din București
Programa școlară pentru gimnaziu cuprinde peste 80% dintre conținuturile evaluate la testările TIMSS. De ce România rămâne totuși sub media internațională?
Una din criticile masive care se aduce acestor testări internaționale sună cam așa: „Păi normal că România nu iese bine, că la noi se predau alte lucruri decât testează ei”. Deci, evident, am fost interesați să vedem dacă așa e. Au fost analizate programele școlare ale tuturor țărilor participante și avem fel de fel de acoperiri cu conținuturile testate de TIMSS: de la doar 40% în Finlanda până la peste 80% în cazul României.
România are printre cele mai mari acoperiri ale programei cu ceea ce se testează în TIMSS. Asta ne arată că nu contează atât de mult ce se predă, cât mai degrabă cum se predă. Concentrarea pe conținuturi bifate mecanic nu dezvoltă competențe.
22% dintre elevi nu ating competențele minime la matematică. Dați-ne un exemplu de exercițiu pe care nu-l pot face?
Am dat în raportul de țară mai multe exemple de itemi foarte simpli care stabilesc acea limită minimă la care nu ajung 22% dintre copii. Un item sună așa: „Temperatura în orașul X e de 6 grade și în orașul Y este de -3 grade. Care e diferența de temperatură dintre cele două orașe. Trivial, veți spune, și totuși aproape unu din patru elevi de clasa a VIII-a nu poate rezolva o astfel de cerință.
Situația asta chiar ne doare. Este de altfel sursa principală a scorului slab înregistrat de România. Problema nu este neapărat că nivelul nostru mediu este mai jos sau că avem mai puțini copii foarte buni decât în alte țări.
Noi avem un volum mult mai mare de copii foarte - foarte slabi, care trag media în jos. Sigur, asta ar fi cea mai mică problemă. În schimb, noi trebuie să ne preocupăm mai mult de acești copii cu rezultate foarte slabe. Ei sunt cei mai predispuși la abandon școlar, care au șanse mici să continue și să finalizeze studiile.
Drept urmare, nu vor putea ocupa decât profesii necalificate, vor câștiga puțini bani în viață, vor produce valoare scăzută pentru națiune și vor fi, în general, privitori în societate și nu participanți activi.
Am văzut estimări credibile făcute de OECD care spun că extragerea acestor 22% de elevi din analfabetism și nefuncționalitate și ducerea lor la un nivel mediu ar echivala cu o creștere de până la 600% din PIB.
Tot raportul realizat de Universitatea București arată că 54% dintre copii ajung flămânzi la școală. Ce ne spune asta despre grija statului român față de minori?
Dacă ai copii ești cutremurat – și chiar dacă nu ai copii, ai o reacție normală, umană: ce națiune își lasă copiii să flămânzească? În 2020, nu în 1907! Dacă faci un pas în spate și te gândești la rece, înțelegi de ce avem un singur cuvânt pentru marea problemă a României: sărăcia.
Sărăcia e problema endemică a României: e pervazivă, se reflectă în toate sferele sociale, economice, politice, absolut peste tot. Cum să rămână educația ferită? Rezolvi sărăcia, rezolvi și problema educației. Sigur, asta e de fapt cel mai greu de rezolvat.
Adolescenții care nu mai studiază matematică după vârsta de 16 ani își dezvoltă mai puțin creierul și abilitățile cognitive față de cei care continuă să facă această disciplină la liceu, arată un studiu publicat recent de cercetătorii de la Universitatea Oxford. Cum ar trebui să interpretăm aceste rezultate raportat la contextul românesc?
Astfel de studii s-au mai publicat, dovezi pentru importanța matematicii ne-au tot parvenit și numai cine nu a vrut să le vadă nu le-a văzut. Matematica este critică pentru dezvoltarea cognitivă mai mult decât orice altă materie. Este asociată cu dezvoltarea unor competențe care nu sunt studiate direct la ora de matematică: gândirea critică, gândirea algoritmică - atât de importantă în era digitală- etc.
Din păcate, matematica este percepută drept dificilă, iar atunci când este predată insipid dezvoltă aversiune la părți semnificative din fiecare generație.
Nu este de mirare atunci că ai atât de mulți copii care spun „nu îmi place matematica” sau „nu sunt bun la matematică”.
Foto Cover: Shutterstock
