Prima mea notă mică luată în liceu a fost un 3. La fizică. O materie pe care am disprețuit-o din tot sufletul meu încă din generală. S-a întâmplat la începutul clasei a noua, într-o zi de luni… Nu voi uita niciodată acea zi de luni.
Lunea era oricum cea mai grea, aveam cele mai grele ore și nici nu mă dezmeticisem bine după gimnaziu. Fiind navetistă, aveam posibilitatea să plec mai devreme de la ultima oră pentru a prinde autobuzul, iar eu, nerăbdătoare să merg cât mai repede acasă, mă uitam insistent la ceasul de pe telefon, iar doamna profesoară m-a văzut şi a crezut altceva. În ciuda încercării mele de a-i explica toată situația, aceasta m-a scos la tablă și a început să mă asculte. Eu nu fusesem atentă la ce predase, gândul meu fiind la patul de acasă. Așa că m-am ales cu un 3 „cât mine de mare”. Am încercat să-l fac să pară cât mai mic. Nici mamei nu i-am zis timp de câteva săptămâni, pentru că mă îngrijora reacția ei.
Mi-a fost teamă după acea notă și puțin rușine. Dar oare mă reprezenta? Ce înseamnă de fapt notele pentru noi, elevii, m-am întrebat și am vrut să aflu și părerea colegelor mele Bianca, Denisa și Elena.
În şcoala primară, copiii primesc calificative de la FB, care reprezintă punctajul maxim, la I, adică insuficient. Din clasa a cincea, profesorii încep să pună note de la 1 la 10. Ce înseamnă „un elev de 5” și unul „de 10”. M-aș simți bine să fiu „de 7”?
Eu și colegele mele credem că există note puse „din burtă” de unii profesori, ca o pedeapsă pentru că nu ai fost atent la oră sau nu ai reușit să-ți faci tema în ziua respectivă. Asta a fost și prima mea întrebare pentru colegele mele: cum li se pare faptul că nu iei mereu note pe ce știi, ci pe criterii așa-zis de disciplină?
„Nu e ok să ni se pună note mici doar pentru că n-am știut în ziua respectivă să ne facem o temă, poate că pur și simplu nu am înțeles cum s-o facem sau am avut o zi mai proastă. Adică mi se pare o prostie să primim 2, 3 sau 4 pentru asta”, crede Elena.
Așa cum stau profesorii să corecteze atâtea teste și au atâtea clase pe cap, așa avem și noi multe materii și uneori se întâmplă să nu fim pregătiți pentru că avem și alte lucruri de care trebuie să ne ocupăm. Și nici nu suntem pasionați sau motivați să excelăm la unele materii, din cauza modului de notare sau uneori, a profesorilor. - Bianca
Cum ne-ar plăcea nouă să fim notați? Pe proiecte, decât pe testele care ilustrează un unic moment dintr-o zi care poate fi alterat de atâtea lucruri. „Nu ar trebui să luăm note pe teme, teste sau ascultări, ar trebui să luăm pe proiecte făcute cum trebuie, în echipă, nu copy-paste de pe internet”, crede Bianca.
Apoi mai sunt și examenele care pun presiune pe anumite materii și le fac să pară mai importante deși nu sunt pentru toți. „Mi-ar plăcea să nu mai fim încărcați cu atâtea materii care nu ne interesează și să dăm examenele din ce ne pasionează pe noi, iar în liceu să ne focusăm fix pe ce ne place nouă”, declară Bianca și îi simt o urmă de speranță în glas.
„Când vine vorba de examene, îmi vin în minte două cuvinte: presiune și emoție. Sunt foarte multe emoții și este foarte bine dacă știm cum le gestionăm și sper că o să le gestionez și eu așa cum trebuie astfel încât să primesc rezultatul mult dorit… Dar da, ne ajută să ne dezvoltăm, să dăm randament și să ne atingem țelul”, e părerea Denisei.
Cât de relevante sunt notele
După ce m-am uitat în școala mea, am vrut să văd ce se întâmplă în lume. „O persoană care se descurcă bine într-o anumită disciplină academică primește o notă mare, iar cea care nu o face primește o notă mică”, enunță simplu studiul „Discrepanța notării în educația globală”, realizat de Stamford International University din Thailanda.
Același studiu arată că oamenii de știință încă nu se pot hotărî cine s-a gândit prima dată să îi evalueze cantitativ pe învățăcei. Istoricul George W. Pierson susține că primele note au fost date studenților la Universitatea Yale în secolul al 18-lea, în timp ce istoricul Bob Marlin crede că sistemele de notare au fost inventate de profesorul William Farish la Universitatea Cambridge în 1792. Cert este că de peste două secole elevii trec prin acest timp de evaluare, fie că între nivelul lor se pune semnul egal cu o cifră sau o literă.
Eu aș rămâne un elev de nota 9 dacă m-aș muta în altă țară? Cercetătorii spun că șansele sunt mici și că în funcție de curriculumul unei țări apar și diferențele de la notare. Un studiu internațional arată că un scor de 75% la matematică și științe în SUA are o diferență de 9% în Germania.
Așadar, ce înseamnă să „te descurci bine” la școală? „În unele națiuni - Coreea, de exemplu - se așteaptă ca elevii să susțină onoarea națională, în timp ce mulți tineri americani consideră testul ca un alt set plictisitor de spații libere în care să scrii răspunsul. Dacă un student are un scor înalt în Ghana, acesta ar trebui să aibă același scor și în Olanda. Dar cum se măsoară asta? Cu sisteme de notare la scale diferite, așa că această echivalență este foarte improbabilă”, mai scriu cercetătorii.
Ceea ce noi, niște eleve din Buzău am remarcat despre notele „din burtă” a fost analizat de mai mulți cercetători în 2016. „Studii recente cu privire la relația dintre notele date de profesori și rezultatele la teste independente arată că practicile de notare ale profesorilor sunt o combinație multidimensională care cuprinde deopotrivă rațiuni cognitive și noncognitive, adică felul cum valorizează ei munca unui elev”, spun cercetătorii și subliniază că pentru cadrele didactice contează și personalitatea și opinia personală, uneori mai mult decât rezultatele efective ale elevilor.
Notarea în lume, de la A la F
Cum își notează elevii China, țară pe primul loc în lume la testările internaționale PISA (Programul Internațional pentru Evaluarea Elevilor)? Țara care are și cei mai mulți locuitori de pe Planetă le dă elevilor calificative de la A la F: A-ul reprezintă nota cea mai mare, adică cei ce au un procentaj între 85 și 100%, iar F-ul este dat celor ce obțin scoruri între 0 și 59%.
Copiii chinezi dau examene încă din școala primară, pentru a intra la o școală de prestigiu, fiind o presiune mare pe reușita educațională. În continuare, aceștia dau un examen de admitere la liceu, cel mai important examen fiind Gaokao, echivalentul bacalaureatului, ce se dă la finalul clasei a 12-a. Gaokao este unul dintre cele mai grele examene din lume și se dă la toate materiile.
În SUA, sistemul de notare este asemănător cu cel chinez și este alcătuit din note de la A la F, unde A este nota cea mai mare, cu punctajul între 93 și 100 de puncte, însemnând „excelent”, iar F reprezintă nota cea mai mică cu punctajul sub 60 de puncte, însemnând performanța foarte slabă. Pentru a intra la facultate, elevii americani au de dat două examene numite American College Testing (ACT) și Scholastic Aptitude Test (SAT), ce au la bază materii precum matematica, științele și analiza de text.
Copiii danezi nu primesc note în școala primară. În schimb, profesorii trebuie să întocmească un program personalizat pentru fiecare elev, care conține punctele tari și slabe ale acestuia, evoluția sa socială și psihologică, obiectivele academice și metodele pe care profesorul trebuie să le folosească în continuare. În gimnaziu, încep să se acorde note de la -2 la 12. Examenele din Danemarca se bazează fix pe materia aleasă ca specialitate în viitor, elevii fiind privaţi de orice informaţie în plus. Testele sunt de tip grilă și nu există camere de supraveghere.
În Germania, elevii primesc note de la 1 la 6 în care 1-1.5 înseamnă „foarte bine” și 5.0-6.0 „insuficient”. Elvețienii au notele ca la noi, de la 1 la 10. Iar în Estonia, sunt note de la 0 la 5, unde 5 este „10 cu felicitări”.
