Încă de mic, Andrei a fost încurajat de tatăl său să țintească sus. „De la cinci la opt ani am jucat șah de performanță și mereu tata m-a îndrumat spre o carieră de excelență”, povestește elevul olimpic. A descoperit că îi place fizica în clasa a șasea, participând la centrul de excelență din orașul său, însă nu a reușit să se califice la națională din primul an. S-a remarcat, însă, în cadrul unei tabere: „În clasa a șasea am mers într-o o tabără de fizică și astrofizică, la care s-au dat un concurs de fizică și altul de astrofizică. Am participat la cel de fizică și am luat acolo premiul I și cred că și acest concurs m-a ambiționat să continui cu fizica”.
În gimnaziu, a ajuns o singură dată la naționala de fizică, în clasa a VII-a, când s-a clasat pe locul al patrulea. Era calificat și în clasa a VIII-a, doar că naționala nu s-a mai ținut în acel an, din cauza pandemiei. Rezultatele obținute i-au oferit însă șansa de a-și duce pasiunea pentru fizică la un alt nivel.
Foto: Echipa de liceeni români care a obținut locul 3 pe țări la Olimpiada Internațională de Fizică din Japonia
Oferta care i-a schimbat viața
În vara de dinaintea clasei a IX-a, elevul olimpic a primit o ofertă de a studia la ICHB. „Inițial când m-au sunat, mi-au spus că îmi oferă o bursă de 50%. Știam că oricum taxa de școlarizare e prea mare și nu pot să îmi permit restul de 50%, așa că nu le-am spus părinților. Apoi m-au mai sunat o dată să îmi zică că au schimbat la 100% și abia atunci le-am zis alor mei”. Nu era prea încântat de ideea de a pleca de acasă, însă, convins de tatăl său, a mers alături de acesta să viziteze școala.
În vizita la ICHB, Andrei a întâlnit-o pe cea care avea să îi devină profesoară de fizică și care i-a explicat că elevii cei mai buni ajung până la internațională. „Am stat cam o oră pe acolo și, cât timp am stat, mă gândeam că pare o oportunitate bună să continui să concurez la fizică la nivel înalt. Știam că, la liceu, cei de la ICHB au toate rezultatele bune”, mărturisește elevul. La acel moment, nu își făcea speranțe pentru internaționale: „Mă gândeam că mergând la ICHB, o să continui să iau la națională locuri bune, dar nu mi-a trecut niciodată prin cap că o să ajung cândva și la internațională. Mi se părea ceva extrem de departe”.
În ultimii 20 de ani, liceul privat bucureștean se laudă cu 500 de medalii la olimpiade naționale și 300 la cele internaționale. În lotul de fizică din acest an care a adus României locul patru în lume, din cinci elevi, patru erau de la ICHB. Singurul care era de la o unitate de învățământ de stat a fost Vlad Oros, de la Liceul Teoretic „Grigore Moisil” din Timișoara. Anul trecut România se clasa pe locul 2 mondial.
Un nou stil de viață
Olimpicului nu i-a fost ușor să se adapteze la viața de cămin, care i s-a părut foarte diferită de cea pe care o dusese acasă: „A trebuit să învăț să am grijă de mine singur și din punctul de vedere al responsabilităților, dar și din punct de vedere emoțional și social. Trebuia să mă adaptez la situații singur, să învăț cum să răspund, să mă înțeleg cu lumea”. Treptat, elevul a descoperit și latura frumoasă a noului mod de viață: „Mi-am făcut prieteni cu care uneori stăteam să vorbesc până la trei noaptea, deși aveam pregătire la opt dimineața în următoarea zi. Până atunci nu știam cât de frumos e să poți să discuți despre atâtea lucruri cu lumea, însă în liceu am descoperit asta”.
Andrei consideră că, în procesul de adaptare la cămin, a contat mult și faptul că majoritatea colegilor săi erau olimpici: „Olimpiadele erau punctul nostru comun. Chiar dacă subiectele noastre de discuție rareori atingeau fizica sau, cu cei de la alte materii, olimpiadele, comunitatea de olimpici e o comunitate de persoane foarte open-minded care au raționamente bune și în afara școlii. Cred că acest lucru ne-a ajutat să comunicăm mai bine”.
„Mi se pare că fizica e combinația perfectă între teorie și practică”
În gimnaziu, Andrei avea rezultate foarte bune și la chimie, astfel că, atunci când a ales să meargă la ICHB, spera să continue și cu această disciplină. Chimia organică nu i-a plăcut însă la fel de mult cum îi plăcuse cea anorganică: „Prima dată când am făcut pregătire cu doamna de la chimie, mi-a zis că trebuie să citesc o carte de 1000 de pagini și cred că acela a fost momentul când am zis ok, continui pe fizică”, povestește olimpicul zâmbind.
Nu a regretat decizia, deoarece, pe parcursul pregătirii pentru competiții, a descoperit că fizica se potrivește cel mai bine cu modul său de gândire. „Mi se pare că fizica e combinația perfectă între teorie și practică. Dacă luăm științele ca pe un spectru, matematica e capătul la teorie, mi se pare prea abstractă, iar chimia și biologia sunt la celălalt capăt, mai aplicat, mai practic. Însă fizica le combină destul de bine pe ambele”, explică Andrei.
„Ajungeam să lucrez la fizică și câte zece ore pe zi”
Pe parcursul primilor doi ani de liceu, Andrei a reușit să obțină aurul la toate competițiile internaționale din domeniul fizicii: Olimpiada Internațională de Fizică, Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică, Olimpiada Europeană de Fizică, Olimpiada Asiatică de Fizică, Olimpiada Balcanică de Fizică. De când e la liceu, a obținut o singură dată argint: „În clasa a X-a am luat locul patru și medalia de argint la naționala de astronomie și astrofizică. E singura medalie care n-a fost de aur pe care am luat-o la olimpiade și mi s-a părut amuzant că a fost la o națională”.
Pregătirea lui s-a bazat pe foarte multă muncă, în special în clasele a IX-a și a X-a, când și-a construit bazele. Profesorii îi explicau teoria, iar apoi îi indicau problemele pe care să le lucreze singur, „foarte multe probleme”. „Deși nu rețin toate problemele pe care le fac, totuși în timp am reușit să învăț procedee de lucru la mai multe capitole și tipuri de probleme și cam asta cred că e tactica: să lucrezi mult, ca să ai experiență. De asemenea, să ai mâna de lucru, să scrii mult, să nu obosești, să nu faci greșeli la calcul”, afirmă Andrei.
Elevului i se întâmplă și să nu înțeleagă anumite probleme. Uneori, observă că datele problemei nu sunt suficient de bine explicate, însă, chiar și atunci când își dă seama că el nu a înțeles bine un anumit concept, încearcă să adopte o atitudine relaxată: „Când realizez că am făcut o greșeală din prostie sau că nu m-am prins de ceva, spre deosebire de alți colegi care se stresează mai mult, nu mă stresez așa tare. De destule ori îmi spun că e ok, că greșeala e umană. Ce-i drept, uneori când greșesc lucruri stupide am așa un sentiment că am uitat toată fizica și nu mai știu nimic, dar în timp trec peste”.
O olimpiadă organizată de japonezi
Cu ocazia Olimpiadei Internaționale de Fizică din acest an, care s-a desfășurat în Tokyo, Andrei a vizitat pentru prima dată Japonia. „Am fost atât de impresionat încât consider în viitor să mă întorc și să trăiesc câțiva ani acolo, să încerc să prind experiența completă”, menționează olimpicul. „Mi se pare că nivelul de civilizație din Japonia e ceva out of this world, la cât de dezvoltați sunt din punct de vedere al tehnologiilor, al arhitecturii, dar au și o cultură bogată în spate. E o combinație foarte frumoasă de modern și tradiție și mă bucur că am putut să experimentez ambele părți”.
Elevului i-a plăcut foarte mult și programul de la olimpiadă, care, deși încărcat, nu i s-a părut obositor. „Organizarea a fost foarte bună. La majoritatea olimpiadelor mi se pare că activitățile sunt făcute fugitiv, nu gândite prea mult, dar aici chiar mi-au plăcut”. Timp de două zile, elevii au participat la activități culturale, care i-au familiarizat cu aspecte specifice culturii japoneze: „La un atelier am făcut caligrafie japoneză. Mi-am pictat un tablou cu pensula și am scris un cuvânt care îmi plăcea foarte mult, «prietenie». Am făcut origami, un carnețel japonez, o paletă de făcut vânt, tot în stil japonez. Am fost și la ceremonia ceaiului, destul de celebră în Japonia”, povestește Andrei.
Cea mai frumoasă amintire a rămas pentru el vizita la un restaurant de sushi: „Pur și simplu mi-a plăcut enorm, am simțit că am ajuns în rai. Era totul ca și cum ai fi într-o ficțiune”, își amintește olimpicul. Totodată, a apreciat raportul dintre calitatea și prețul serviciilor: „Comandai pe tabletă și mâncarea venea pe o bandă rulantă, a fost o experiență incredibilă. Considerând cât de modern e orașul, totul e destul de ieftin, comparativ și cu România. De exemplu, pe doi sushi dădeam patru lei, ceea ce mi se pare destul de puțin, mai ales că era un restaurant mare”.
„Sunt destul de multe olimpiade în spate deja și cumva a devenit o monotonie”
Având experiența a zeci de olimpiade, Andrei nu se mai simte emoționat înaintea probelor. Acum încearcă să se bucure mai mult de experiența de la olimpiade. „Deja când mă duc la olimpiade, partea principală la care mă uit nu mai e așa mult olimpiada în sine, ci activitățile, experiența socială și culturală”, afirmă olimpicul.
În clasele a IX-a și a X-a, elevul își petrecea puținul timp liber ascultând muzică sau ieșind în oraș cu prietenii. În clasa a XI-a, pregătirea pentru olimpiade a devenit mai lejeră, ceea ce i-a permis să se ocupe și de alte aspecte. Spre exemplu, a fost profesor pentru colegii mai mici în cadrul unui club de astronomie și, cu această ocazie, a descoperit că îi place să predea. A întâmpinat și anumite dificultăți, dar afirmă că experiența rămâne una plăcută: „E o comunitate foarte strânsă când predai cuiva cu care ești și prieten, un sentiment de creșteți împreună pe planuri diferite, care îmi place foarte mult”.
Planuri de viitor
După terminarea liceului, Andrei își dorește să studieze la o universitate de top din Statele Unite, urmând să aleagă în funcție de unde este acceptat. A ales America pentru că universitățile de acolo îi permit să studieze și domenii în afara profilului principal: „Mi se pare că m-am focusat foarte mult pe fizică în liceu și nu am mai putut să învăț din alte domenii foarte mult. Iar eu în gimnaziu eram destul de pasionat de mai multe lucruri și aș vrea cumva să reaprind această flacără, să îmi fac o cultură generală mai bogată”.
Andrei se consideră o fire empatică și muncitoare, însă încearcă să nu absolutizeze munca: „Recent, mi-am dat seama că trebuie să combin o ideologie de tipul muncesc acum și îmi va fi bine în viitor cu ideea de live the moment și încerc să mă bucur de fiecare moment, pentru că am o singură adolescență”. Nu se îndoiește că va reuși în plan profesional, însă speră să se realizeze și pe plan personal: „Presupun că până la urmă, pe partea academică, o fie bine în viață, o să se rezolve, însă și pe partea emoțională sper să găsesc iubirea, să întemeiez o familie poate, să simt că am o viață completă”.
