Lăcrămioara și-a descoperit pasiunea pentru literatură la o vârstă fragedă, datorită tatălui ei: „În familia mea se citea foarte multă poezie. Când aveam o vârstă destul de mică, 8-9 ani, tatăl meu îmi tot recita versuri din Eminescu și din Coșbuc, pentru că erau poeții lui preferați și cred că de acolo a început de fapt”. Tânăra își amintește că, la un moment dat, învățase pe de rost „Luceafărul” și că îi plăcea să recite poemul, chiar dacă nu înțelegea mare lucru. „Într-o seară, l-am pus pe fratele meu, care era puțin mai mare decât mine, să îmi explice. Știu că stăteam pe pat și a început să îmi explice ce se întâmplă de fapt în Luceafărul. Și când am înțeles ce se întâmplă, mi-a plăcut și mai mult”, rememorează ea.
În gimnaziu, Lăcrămioara a participat la diverse concursuri de limba română, încurajată de profesoara ei de atunci, dar, deși obținea punctaje mari, nu reușea niciodată să treacă de etapa județeană. De altfel, în clasa a XII-a, nici nu a vrut inițial să se prezinte la județeană, deoarece a aflat de ea cu o săptămână înainte și a considerat că nu are timp să se pregătească. Profesoara de română a fost cea care a motivat-o să participe: „Ea cred că a avut încă de pe atunci încredere în mine. Mi-a spus să merg cu ceea ce sunt și ceea ce am, pentru că sunt și așa destul de pregătită”.
„Nu am fost pe locul întâi la județeană”
Eleva olimpică a ajuns la națională în urma unei redistribuiri de locuri, după ce obținuse locul al treilea pe județ. A pornit spre Sibiu, unde s-a ținut olimpiada, fără așteptări: „Eu sunt o persoană foarte autocritică, am tendința să îmi chestionez fiecare reușită, fiecare abilitate. Încerc cu timpul să repar problema asta, dar mai ales în vremea aia nu aveam încredere în mine, în ce pot să fac. Și nu am plecat deloc cu gândul că o să câștig, deloc, deloc”, povestește ea.
În perioada de după județeană, Lăcrămioara a încercat să citească și să rețină cât mai mult, ajungând să meargă zilnic la bibliotecă în ultima săptămână, însă consideră că pregătirea pentru națională, deși solicitantă, a fost una plăcută. A rămas nu doar cu informații, ci și cu amintiri frumoase: „Îmi amintesc că, odată, doamna de română m-a chemat la ea acasă și am luat o carte de critică literară și pur și simplu am început să citim. Ea îmi explica ce nu înțelegeam, ne spuneam ideile, citeam cu voce tare, ne ascultam. A fost foarte, foarte plăcut tot procesul de învățare”. Olimpica e recunoscătoare în special pentru blândețea cu care a pregătit-o profesoara de la clasă.
„Doamna, cred că sunt pe primul loc”
Privind retrospectiv, Lăcrămioara regretă că, din cauza presiunii pe care a pus-o singură pe ea, nu a reușit să profite la maxim de experiența olimpiadei. „Știu că aș fi avut ocazia să stau de vorbă mai mult cu niște oameni chiar foarte inteligenți, dedicați și pasionați de lectură, dar cumva din tendința asta a mea de a mă compara constant și de a nu avea încredere în propriile mele abilități, nu am reușit pe deplin să mă bucur de ocazie”, spune ea.
Nici când s-au afișat rezultatele nu a putut să se bucure complet de reușita ei. Când a primit listele și a văzut că are cel mai mare punctaj, eleva a fost convinsă că s-a produs o greșeală, „nu am crezut că eu am putut să fiu acolo”. Își amintește și acum surpriza din acel moment: „Am sunat-o pe doamna de română, și exact așa am formulat: «Doamna, cred că sunt pe primul loc». Încă nu eram sigură de ce se întâmplă. A verificat și ea listele, și ea tremura, și eu tremuram. Eu nu m-am dus cu gândul acesta și faptul că s-a întâmplat a fost surprinzător. Îmbucurător, dar surprinzător”.
Rețeta succesului: „Folosesc cuvântul ca să exprim ceva din mine”
Lăcrămioara e de părere că, în obținerea primului loc, a avantajat-o pasiunea sinceră pentru literatură: „Nu neg că e important să ai multe informații, să ai o bază cu referințe culturale, să știi foarte multe, dar nu cred că e suficient. În momentul în care pui pixul pe foaie, se vede dacă ești îndrăgostit de scris sau nu. Și cred că se vede destul de ușor că în momentul în care scriu, eu dau cu adevărat ceva din mine”, explică ea.
La proba scrisă, spre exemplu, a avut de prezentat într-un eseu ipostaze ale relației dintre tată și fiu. Nu a avut foarte multe trimiteri culturale, însă a încercat să sensibilizeze comisia pornind de la propriile emoții și experiențe. „Am folosit relația dintre mine și tatăl meu ca să croșetez ceva pe baza acestei teme. Am încercat să mă raportez la viața mea reală și la ceea ce simt eu adevărat, deoarece consider că doar în felul acesta pot să scriu ceva intim și ceva care să sensibilizeze mai departe”.
La oral, Lăcrămioara a trebuit să prezinte tema dintr-un text dat și a ales să vorbească despre literatură și forța cuvântului. A făcut apel la un interviu al lui Nichita Stănescu, dar și la intervenția unui poet contemporan din conferința la care participase în ziua anterioară. „În această conferință, Dan Coman a avut o intervenție în care a vorbit despre o democrație a cuvintelor, despre faptul că fiecare cuvânt poate fi folosit pentru a exprima o anumită trăire și că nu trebuie neapărat să ne ferim de anumite cuvinte. M-am folosit și de această intervenție”, povestește tânăra.
„Am fost foarte fericită să văd că poeții sunt și ei oameni și că tot oamenii sunt cei care creează sensibilitatea din poezie”
Pentru Lăcrămioara, conferința de la Sibiu, în cadrul căreia a putut asculta de aproape cinci poeți români contemporani, rămâne unul dintre cele mai frumoase evenimente din viața ei. „Cred că am simțit pur și simplu extaz să-i văd pe toți aliniați la masă, mi-a rămas și acum imaginea lor în cap: erau, în ordine, Radu Vancu, Elena Vlădăreanu, Svetlana Cîrstean, Claudiu Komartin și Dan Coman”, rememorează ea. „Când au început să citească poeziile, am vrut să îi înregistrez, dar îmi tremura mâna pe telefon atât de tare, încât nu am putut să îl țin ca să filmez, așa că l-am lăsat și am preferat să mă bucur de moment”, mai povestește Lăcrămioara.
Tânăra citește multă poezie contemporană, printre autorii ei preferați numărându-se Mariana Marin, Adrian Diniș, Claudiu Komartin, Radu Vancu, Svetlana Cîrstean, Florentin Popa și Luca Ștefan Ouatu. Pentru o poezie a celui din urmă, a filmat chiar și un videopoem. În alegerea cărților pe care le citește, Lăcrămioara se bazează mult pe recomandările booktuberilor pe care îi urmărește, ale profesorilor, dar și ale colegilor, pentru că la ea în clasă „chiar se vorbește despre literatură”.
„De multe ori îmi era rușine să zic că eu sunt la clasă de uman”
Lăcrămioara a absolvit în acest an o clasă de științe sociale. La finalul gimnaziului, a optat pentru profilul uman din pasiune, însă își amintește că cei din jur o sfătuiau să meargă pe real și că, inițial, a avut și ea anumite nesiguranțe legate de alegerea ei.
„De multe ori îmi era rușine să zic că eu sunt la clasă de uman, chiar îmi era rușine, pentru că simt că oamenii se uită altfel la tine când aud că ești la uman și nu mai cred în inteligența ta. Nu știu exact de unde vine repulsia asta față de uman și aprecierea constantă față de real, dar se simte”, mărturisește olimpica.
Acum, nu regretă deloc decizia luată în urmă cu patru ani: „Mie îmi place să spun că suntem o clasă de artiști și mă bucur că am fost într-o clasă de genul acesta, pentru că mi-a stimulat foarte mult creativitatea. Și cred că partea asta e cea mai valoroasă parte din mine: partea creativă, partea sensibilă”. De altfel, Lăcrămioara s-a implicat, de-a lungul liceului, în multe activități culturale, pentru că, spune ea, i-a plăcut să lucreze la propria persoană „ca la un tot, ca la un pachet care are nevoie să se dezvolte pe mai multe planuri, dar cu precădere pe partea artistică, pentru că aici am simțit eu că pot să fac ceva mai mult”.
Literatură, film, muzică, modă
Eleva olimpică a mers permanent la întâlnirile clubului de lectură al școlii, iar, la un moment dat, a înființat chiar ea un club de lectură împreună cu colega de bancă. În clasa a XII-a, a câștigat un concurs de recenzii organizat de Zona nouă (revistă de artă și cultură, editată de un grup de tineri scriitori din Sibiu, n.r.) și, de asemenea, a fost vorbitor în cadrul mai multor lansări de carte coordonate de profesorul de științe socio-umane din liceu.
„Inițial, a întrebat în clasă și nu am îndrăznit să ridic mâna, credeam că nu aș putea să fiu în fața cuiva și să vorbesc despre o carte: ce aș putea să zic, ce aș putea să fac? După, a mai insistat, pentru că și el cred că a văzut ceva mai mult în mine decât am reușit eu să văd la momentul acela”, povestește Lăcrămioara, amintindu-și de primul ei eveniment de acest fel.
Recent, tânăra s-a întors de la un atelier de film ținut în București, la care s-a înscris din dorința de a vedea dacă poate îmbina literatura cu pasiunea ei pentru arta vizuală: „Pasiunea mea pentru film, pentru imagine vine tot din dragostea pentru literatură și pentru poezie. Am încercat să filmez și înainte, să văd împreună poezia cu filmatul și m-am dus la acest atelier de film ca să văd dacă aș putea să fac ceva și în sensul acesta”.
În această vară, Lăcrămioara a început să ia și cursuri de chitară și, totodată, mărturisește că are de mai mult timp o pasiune pentru modă.
„Vreau să încerc să fiu profesoară”
Lăcrămioara se gândea să dea la Litere cu mult timp înainte de performanța din clasa a XII-a, însă rezultatul de la olimpiadă a fost cel care a convins-o că face alegerea bună: „Voiam în continuare să fac ceva cu pasiunea mea pentru literatură, dar nu credeam cu adevărat că acolo [la Litere] este locul meu. Pentru mine a fost foarte important câștigul de la olimpiada de română, pentru că mi-a confirmat faptul că da, aici mă potrivesc, pot să fac ceva cu asta”.
Pe viitor, își dorește „să încerce” să fie profesoară de română. „Îmi place să zic că vreau să încerc să fiu profesoară, nu că vreau să devin neapărat. Vreau să încerc, deoarece consider că e foarte greu să fii un profesor cu adevărat bun, să ai o conexiune cu elevii tăi și să poți să creezi anumite momente cu ei”, explică ea.
Nu a fost încurajată să aleagă această profesie, însă a simțit că locul ei e la catedră: „Nu știu de ce m-am ținut foarte mult de visul acesta, cred că e pur și simplu un sentiment pe care îl am, e un loc unde cred că m-aș potrivi.”
Știe că îi va fi greu să apropie noile generații de literatură, însă speră să își inspire și viitorii elevi prin pasiunea ei pentru cărți: „Sper ca pe parcurs să știu ce trebuie să fac, dar să nu pierd dorința asta de a citi și de a da mai departe lectura, pentru că aici cred că se află de fapt cheia. În momentul în care tu ești cu adevărat pasionat de ceea ce faci, cred că abia atunci poți da asta mai departe”, mai spune Lăcrămioara.
