Școala, beneficiu invizibil

Terenul de sport e mărginit de o plasă albastră, și la fel e și drumul care duce la intrarea în școală. E 25 iulie, iar poarta Școlii Profesionale din satul Band, județul Mureș, este larg deschisă la 10 dimineața. Pe ea intră Aurelia Gritto, învățătoare în școala din sat de 22 de ani. Zâmbește. A venit în curtea școlii în mijlocul verii pentru că trebuie să facă activități de mentorat cu elevii de gimnaziu. Astăzi a plănuit un întreg campionat de fotbal pe terenul de sport, care să-i ajute pe cei mici să învețe să lucreze în echipă și să se cunoască mai bine. Poate reușesc chiar să lege prietenii. 

Se oprește pe scările de la intrarea principală în școală și deschide un energizant. Pe poartă intră în scurt timp și directorul, Gheorghe Creți, un bărbat de 63 de ani îmbrăcat în cămașă și vestă. În timp ce pe teren se strâng copiii de gimnaziu, în școală se construiesc clase într-o mansardă nouă ridicată deasupra celor două etaje deja existente. Se pregătesc o nouă intrare în școală, săli de lectură, băi spațioase și laboratoare de fizică și chimie despărțite de uși glisante. Acoperișul are lucarne, holurile sunt văruite în alb, iar muncitorii adună brațe întregi de cabluri electrice pe care trebuie să le lege prin clădire. Mirosul de ciment proaspăt amestecat cu cel de glet încă e înțepător, iar în mijlocul viitoarei săli de lectură stă un morman de pământ. Totul ar trebui să fie gata până în septembrie, când va începe școala pentru cei 670 de elevi, dintre care 440 din comunitatea de romi din sat.

O mână de copii de gimnaziu încep să bată mingea pe teren, iar directorul dispare pe intrarea principală din școală și ajunge pe holul burdușit de scaune, plante, tablouri ale generațiilor trecute care au absolvit, toate coborâte de la cele două etaje, unde se fac mici renovări.

Creți e director de 30 de ani în școala din Band, ani în care spune că a încercat constant să-i ajute pe săteni să realizeze importanța educației formale. Până acum trei ani, instituția pe care o conduce era liceu, însă clasele nu se umpleau niciodată, așa că au fost nevoiți să-l transforme în școală profesională. Nici acum nu poate spune că sunt foarte mulți copii care se înscriu, dar speră că lucrurile nu vor rămâne pentru totdeauna așa, mai ales acum că și clădirea școlii devine mai atractivă. 

_{Gheorghe Creți}

Din aprilie 2018, școala din Band a început un proiect cu Roma Education Fund (REF) pentru a reduce abandonul școlar, ceea ce a dus deja, spune directorul, la o scădere de la 15% la 7%. Proiectul va dura până în aprilie 2021 și îi va ajuta pe profesori să implementeze programe educaționale pentru 320 de elevi de primară, precum „Școală după școală”, în care rămân după ore, primesc o gustare și sunt ajutați să înțeleagă lucruri pe care poate nu le-au prins în timpul orelor. Alături de ei, 200 de elevi de gimnaziu participă la programul „Sprijin educațional intensiv”, în care fac pregătire la Limba și Literatura Română și la Matematică. Elevii primesc și consiliere vocațională, în care profesorii încearcă să-i ajute să-și dea seama ce meserii vor să urmeze după ce vor termina școala. Iar părinții participă la sesiuni de parenting.

Tot parte din proiect este și programul „A doua șansă”, prin care locuitorii care n-au reușit să-și termine studiile se pot întoarce la școală – comuna Band are cea mai ridicată pondere a persoanelor fără nicio școală absolvită din județul Mureș, 16% – și așa ar putea să termine opt clase.

Monica Călin, expert educațional REF, spune că proiectul are cursuri și pentru profesori, ca aceștia să înțeleagă importanța unei școli incluzive și egale pentru toți, indiferent de etnie. Călin spune că majoritatea directorilor și profesorilor din locuri unde comunitățile de romi sunt mai mari au o atitudine de „noi versus voi”. Mulți dintre ei se plâng că nu găsesc deschidere și înțelegere din partea comunității. Că ei sunt pregătiți să-i învețe, să-i ajute să termine școala, doar că se lovesc constant de ziduri, mai ales din partea părinților. 

Călin crede că e mult mai complicat decât atât. Descrie comunitatea de romi din Band drept o „comunitate grea”, pentru că oamenii din interiorul ei „nu au la ce să spere”. Vara nu-i prinde pe toți acasă. Majoritatea își câștigă traiul prin plecări regulate în străinătate, unde fac munci sezoniere sau rămân pe o durată mai lungă. „Părinții nu înțeleg rolul educației, pentru că nici ei la rândul lor nu au fost lăsați să meargă la școală”, spune Călin. Tot ea mai crede că oamenii din comunitate au nevoie de mai multe modele, de persoane care au reușit să se desprindă de soarta de a munci cu ziua sau de a culege cartofi și căpșuni în străinătate. Dar și asta e dificil. Călin spune că oamenii din comunitate cred despre Dodo Anna Zsuzsu, mediator școlar și romă, că este pur și simplu norocoasă și că lor nu li se poate întâmpla asta. La fel se raportează și la învățătoarea Gritto, și ea de etnie romă. Zsuzsu și Gritto mai merg împreună prin comunitate, mai ales de când sunt în programul de la REF, pentru a încerca să-i convingă pe părinți să-și lase copiii la școală. Zsuzsu face asta și singură încă din 2005. Cel mai greu îi e să ajungă să se înțeleagă cu familiile în care nimeni nu știe să scrie sau să citească, pentru că nu văd beneficiul de a merge la școală. 

_{Aurelia Gritto (stânga) și Dodo Anna Zsuzsu}

În încercarea de a convinge părinții care-și iau încă de prin clasa a VI-a copiii la muncă în străinătate cu ei, Creți a rugat-o pe Zsuzsu ca în unul dintre drumurile pe care le făcea în comunitate să-i îndemne să anunțe școala de datele în care intenționau să plece. Plănuia să reprogrameze împreună cu ceilalți profesori tezele, ca elevii să poată termina clasa. (La 10 absențe nemotivate se scade un punct la purtare, iar cu media 6 la purtare elevul rămâne repetent.) Dar planul nu a funcționat. Părinții au zis inițial că o să anunțe, însă apoi au plecat cu tot cu copii. Atunci a încercat să facă altceva. A mers spre rudele care rămăseseră acasă și le-a spus să aducă copiii plecați să-și dea teza în toamnă, drept corigență, însă nu a venit nimeni. 

Nici pentru fetele care se „căsătoresc” încă din clasa a VI-a nu știe ce ar putea să facă directorul. A încercat să vorbească cu „soții” lor, însă nu a avut succes. Gritto știe că mariajul timpuriu e  o încălcare a drepturilor copilului, dar crede că nu poate rezolva școala problema asta. Nimeni din școală nu a încercat să meargă la autorități și să denunțe astfel de „căsătorii”. 

În astfel de momente, directorul Creți simte uneori că oricât de multe lucruri ar încerca, nu o să reușească să schimbe ceva. Așa că se bucură măcar că a adus toaletele din curte în școală, chiar dacă doar în mansarda care e în construcții și într-o clădire de lângă terenul de sport, unde pot intra doar profesorii. 

Și-ar dori să-i aducă și pe copiii din celelalte 10 sate din comună în școala lui, mai ales că știe că în unele școli se face simultan cu cinci clase odată. Are deja trei microbuze școlare pregătite pentru ei și s-a oferit chiar să le trimită din poartă în poartă, ca să liniștească părinții. Ar vrea să angajeze și din profesorii care predau în prezent în aceste școli, ca să nu-i lase fără serviciu.

În astfel de comunități încearcă REF să crească accesul la educație și să le ofere tuturor copiilor, indiferent de etnie, șanse egale. Band este un caz unde, totuși, există deschidere și unde, chiar dacă mulți copii abandonează școala înainte să ajungă în clasa a opta, profesorii sunt pregătiți să încerce diverse metode pentru a îmbunătăți situația, spune Monica Călin. Lucrurile nu stau la fel în Deaj, un sat mai mic din același județ, unde comunitatea nu e încă pregătită să accepte intervenția REF. Ultima dată când au mers acolo, Călin abia a reușit să obțină câteva semnături de la o directoare pentru începerea proiectului.

Copiii termină campionatul la prânz, cu Zsuzsu drept observator, când soarele deja începe să frigă pe piele, iar terenul să devină sufocant. Se strâng în fața porții, gata de plecare, iar Gritto se apropie de ei. Ea se ocupă de consiliere și de mentorat, așa că are mai mereu conversații lungi cu elevii, în care încearcă să-i cunoască, dar și să-i facă să înțeleagă de ce e bine să nu abandoneze școala. 

Îi întreabă cum a fost pentru ei campionatul, dacă s-au distrat. Ei dau din cap, se ascund unii în spatele celorlalți, parcă rușinați, și chicotesc. Grupului i se mai alătură patru fete. Singurele. Cât timp băieții au alergat cu mingea pe teren, ele au stat pe margine și au vorbit. Gritto spune că le place să se uite la meciurile organizate de colegii lor. Sunt în clasa a VI-a și a VII-a. Una dintre ele încearcă zilele astea să înțeleagă romanul Crimă și pedeapsă de Dostoievski. Gritto o privește cu speranță. „Ei îi place mult să citească. E o fată foarte bună.” 

Ea e înaltă și are părul prins într-o coadă. Îi zâmbește învățătoarei și își freacă mâinile una de alta.