
Când nu scriu cod, sunt pasionat de fotografie și vizual. Iubesc mersul pe două roți.

O temă la fizică a ajuns pe masa procurorilor și acum a judecătorilor din Hunedoara. Nicolae Ardelean, profesor la Școala „I. D. Sîrbu” din Petrila, a fost sunat, în septembrie anul trecut, de tatăl uneia dintre elevele sale. „M-a amenințat cu moartea și m-a înjurat”, a povestit profesorul episodul. După aproape un an, procurorii au decis renunțarea la urmărirea penală, iar conducerea școlii nu a reușit în tot acest timp să-l convingă pe tată să vină la o discuție. Profesorul a mers mai departe și l-a dat în judecată pe tată, ocazie cu care a aflat că acesta avusese o condamnare în Italia pentru furt „săvârșit cu violență sau cu ajutorul armelor”.
Când discursul public al ministrului educației simplifică problemele și adâncește diviziunile, cum putem ajunge la facilitarea dialogului între părinți și profesori?
A terminat Colegiul de Informatică „Tudor Vianu” în comunism, când abia apăruseră PC-urile. A fost printre puținii olimpici la informatică ai țării, iar părinții săi au lucrat amândoi la Centrul de calcul înființat de Grigore Moisil. S-a angajat la Google în SUA în anii 2000, deși nu știa nimic atunci despre companie. S-a întors în țară fiindcă și-a dat seama că vrea să predea într-un loc unde să facă o diferență. De 13 ani pregătește elevi care ajung printre primii pe țară în fiecare an. Crede că România e pe bune tare la informatică și că lucrul ăsta trebuie încurajat. Într-un interviu pentru Școala 9, Cristian Frâncu vine cu o opinie contrară percepției generală despre sistemul de educație românesc: „E unul bun. Cine spune altfel nu are comparație!”.