
Când nu scriu cod, sunt pasionat de fotografie și vizual. Iubesc mersul pe două roți.

OP-ED. Îl țineți minte pe primarul Cristinel Condrea din Rediu, Iași, care amenința la o ședință de consiliu local că nu mai pune săpun și hârtie igienică la școală fiindcă nu are „niciun rezultat”? Aceeași mentalitate de tipul „profesorii să sufere și să demonstreze” o vedem și în discursurile legate de măsurile de austeritate ale guvernului. Și nu e de ieri, de azi.
În vârstă de 56 de ani, arhitectul african Diébédo Francis Kéré are o poveste impresionantă. Este primul laureat de culoare al Premiului Pritzker 2022, considerat Nobelul în arhitectură. Prima sa clădire construită a fost chiar școala de la el din sat. Astăzi, pe lângă marile proiecte pe care le-a făcut în toată lumea, construiește școală după școală pe tot continentul african, unde zeci de milioane de copii nu învață fiindcă fie nu au unde, fie sunt prea săraci.
Profesorii voștri v-au povestit vreodată cum au făcut ei o boacănă în școală? V-au spus despre dascălii lor și relația pe care au avut-o cu ei? Două profesoare, una din Reghin, Mureș, și cealaltă din Galați, au pus la cale proiectul „Smart&kind learning community” și au pus laolaltă cadre didactice și copii într-un alt cadru decât cel obișnuit. Au făcut împreună ateliere de dezbatere, de empatie și de organizare a unui eveniment. Toate cu scopul de a lega și mai mult comunitatea și de a forma „mici lideri”.