
Când nu scriu cod, sunt pasionat de fotografie și vizual. Iubesc mersul pe două roți.

Bullyingul poate lua multe forme, de la cele fizice, precum îmbrâncirea și lovirea, la cele țin de relații, ca răspândirea de zvonuri, excluderea cuiva din grupul de prieteni, ori remarci nepoliticoase. Mai poate însemna și hărțuire sexuală. Uneori, agresorii iau în vizor pe cineva pe motive de rasă, religie, aspect sau orientare sexuală. O cercetătoare explică de unde învață copiii să fie bullies și de ce trebuie să scăpăm de scuza „așa sunt copiii”. În România, 1 din 4 copii este victimă a bullyingului la școală, în mod repetat.
Carmen Paraschiveanu, 42 de ani, este mama a doi copii de clasa a cincea și a șaptea. Dezamăgirea cu privire la sistemul educațional a făcut-o să se gândească tot mai serios la o soluție radicală - emigrarea. „Acum nu se mai pleacă din țară din cauza salariilor, a joburilor sau caselor. Posibila noastră plecare e motivată de educație”, a explicat pentru Școala 9. În plus, are exemplul și altor prieteni împrăștiați prin Europa care îi încurajează.
Cei mai mulți părinți se bucură că ies din școala virtuală copiii lor și intră în clase de astăzi, după o vacanță de o lună. Orele cu prezență fizică îi îngrijorează însă pe restul: se întreabă cum o să-i afecteze COVID-19 pe elevi în caz că se îmbolnăvesc, dar și cum o să se protejeze ceilalți din familie, dacă virusul va ajunge de la școală în casele lor. Încă nu se simt în siguranță. Tatăl unui elev, administratorul unui grup de Facebook dedicat părinților, spune că înainte de vacanța prelungită de primăvară au atras atenția că se încalcă măsurile anti-coronavirus în anumite școli, dar nu au fost ascultați.