În vară am fost cu toții martorii unei mișcări de solidarizare extraordinară, când a avut loc greva profesorilor. Am apreciat vocile care ne-au susținut. Am asistat însă și la hărțuirile celor care, după caz, se aflau fie în tabăra greviștilor, fie a celor care au continuat să predea. Zilele acestea s-a discutat despre cazul Goethe, unde o mămică a acuzat un profesor de bullying după ce nu și-a mai trimis copilul la el la meditații. De ce nu ne solidarizăm și în astfel de cazuri? De ce nu ne solidarizăm să reclamăm abuzurile?
Pentru că în România elevii nu învață nicăieri despre abuz, agresiune sexuală și consimțământ, un grup de adolescente a creat o tabără dedicată fetelor de liceu.
În ultimul an, pe fondul pandemiei, criticile îndreptate asupra profesorilor s-au înmulțit: fie că au venit din partea elevilor, părinților sau din partea colegilor de cancelarie. Afirmația profesoarei Cristina Tunegaru că 40% dintre profesori ar fi analfabeți funcțional i-a încurajat pe unii dintre membrii societății civile să reitereze și ei nemulțumirile lor. Am vorbit cu Cornelia Popa - Stavri, secretar general al celei mai mari federații de sindicate din învățământ, pentru a înțelege mai bine prin ce trec profesorii, cum se poziționează față de aceste critici și cât de eficientă este de fapt evaluarea cadrelor didactice astăzi.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
