Într-o sală de clasă dintr-un oraș mic, Nicoleta își începe fiecare zi alături de fiica ei, Teodora, o fetiță de 11 ani cu autism. În prima bancă de la geam se scrie, zi după zi, o lecție despre ce înseamnă cu adevărat incluziunea.
Viorica Mihăescu știe când să le vorbească elevilor la ora de română despre Ion, când să le corecteze greșelile gramaticale și cum să-i asculte.
Augustus Gloop din volumul „Charlie și Fabrica de Ciocolată” este descris drept „enorm” într-o nouă ediție. Aceasta se numără printre modificările făcute de editorii din Marea Britanie ai cărților lui Roald Dahl, în parteneriat cu o organizație care promovează incluziunea. „Matilda” și „Marele uriaș prietenos” sunt alte câteva povești pe care Dahl le-a scris cu zeci de ani în urmă și pe care le-au citit multe generații. Au existat numeroase reacții atât în presă, cât și pe rețelele sociale cu privire la această formă de „cenzură”, cum o numește, de pildă, scriitorul Salman Rushdie.