Dramaturga Mihaela Michailov face teatru documentar de mai bine de 10 ani. Printre temele pe care le abordează în piesele sale se află violența din sistemul educațional, relațiile dintre părinți și copii, cât și minorii ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate. Într-un text pentru Școala 9, Mihaela Michailov atrage atenția asupra unei alte probleme cronice a sistemului de învățământ: marginalizarea copiilor săraci. Problema fiind cu atât mai gravă în contextul pandemic.
Esta vara lui 2018, sunt acasă ca să particip la lansarea volumului meu de teatru. Alături de mine sunt Cristina Modreanu și Nona Rapotan, cât și actorii Katia Pascariu, Rareș Florin Stoica și Ioana Predescu. După lansare, mă cinstesc cu o piesă de teatru pe un text total necunoscut mie: Gardenia de Elżbieta Chowaniec. Îmi place mult ce văd pe scenă și, pentru că îmi place așa de tare, când ajung înapoi în State și lucrez la programa unui curs nou de scriitură feminină, vreau să folosesc numai texte dramatice contemporane.
Pe 30 ianuarie se sărbătorește Ziua Internațională a Nonviolenței în Școală, iar cu această ocazie, Federaţia Internaţionalǎ a Comunitǎţilor Educative (FICE) și Inspectoratul Școlar al Municipiului București (ISMB) au organizat un eveniment la Palatul Național al Copiilor. Aici, s-a cântat. „Nu vrem să fie violență/Noi vrem doar bucurii” sau „Mămăligă sau cozonac & Modestie sau Trufie” a răsunat în Sala Mare a Palatului. Școala 9 a fost la eveniment și a discutat cu unii elevi și părinți prezenți. Pot niște cântece să oprească înjurăturile sau bătăile din școli?