Anul 2022 a fost unul plin de acțiune pe scena științifică. Am reușit să deviem un asteroid, am reușit să facem computerele să scrie texte complexe, am văzut universul cum nu l-am mai văzut niciodată prin lentila telescopului James Webb și am reprodus fuziunea nucleară cu succes, adică am reușit să facem ce până acum puteau doar stelele. Și ca să înțelegeți cât de importante sunt aceste lucruri pentru omenire, aveți un indiciu în formularea mea: „am reușit”, „am făcut”. Ne adjudecăm cu toți, lingvistic, și apoi în viața de zi cu zi, reușitele științei. Sunt ale noastre, ale tuturor. Să nu uităm însă că, întâi de toate, sunt ale cercetătorilor încăpățânați și temerari și ale guvernelor care le dau banii și scena să facă asta. În prima zi din 2023, să ciocnim pentru ei!
Dezvoltarea curiozității, bunătății și inteligenței emoționale la o vârstă fragedă îi va ajuta pe copii să reușească la vârsta adultă. Dar există o abilitate pe care părinții nu pun accent suficient de mult pentru copiii lor astăzi: autoreglarea, explică jurnalista, profesoara și scriitoarea americană Esther Wojcicki, în vârstă de 81 de ani.
De la cel mai depărtat cătun și poate până în cel mai select apartament din Cartierul Francez al Bucureștiului plutește o credință populară neprobată vreodată științific cum că nu e bine să înveți prea mult. Unii au perpetuat-o din amărăciune, fiindcă sărăcia i-a împiedicat să meargă la școală, așa că e simplu să spui că-ți dăunează. Alții fiindcă au văzut în jurul lor că mai mult decât diplomele i-a ajutat abilitățile cărora le spunem simplu șmechereală. Sunt cele pe care, așa cum scriu și la profilul de Facebook, le-au obținut la „școala vieții”. Preocupat și el de gura satului, un elev de la un liceu de la țară l-a întrebat pe un cercetător de Cambridge dacă e adevărat că „prea multă carte strică”. Măcar pentru el, incertitudinea s-a spulberat. Pentru celelalte milioane de români însă?