În comunism, în atelierele de muncă incluse în programa școlară, băieții învățau de la un maistru să ascută scule la polizor sau să facă traforaj. Fetele, în schimb, învățau să coasă și să croșeteze. Acum, în școlile din Breaza, un oraș din Prahova cu aproape 15.000 de locuitori, elevii asamblează case în miniatură în cadrul unui opțional de arhitectură. Se întâmplă asta printr-un proiect al Asociației eematico, proiect care constă într-un mini-opţional de cultură arhitecturală, numit Kit de Arhitectură.
Studenții de la Științele Educației au început deja să învețe cum să susțină o lecție online. Iar lecție online nu înseamnă „să vorbesc eu de nebun, ca profesor, o oră întreagă, în fața clasei. Fac mai puțin ca profesor și dirijez mai mult învățarea lor”. Asta este opinia profesorului universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, directorul Departamentului de Formare a Profesorilor, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București. Specialistul vorbește pentru Școala 9 despre nevoia ca profesorii să își crească abilitățile de a se adapta la neprevăzut. E o întoarcere la alfabetul emoțiilor. Cam așa cum sunt învățați și copiii de către părinți ce să facă în situații noi.
Să contest sau să nu contest, aceasta e întrebarea.
Aceasta este întrebarea pe care, ca profesori, o primim în fiecare an. Motivele sunt diverse: unii elevi se autoevaluează și nota primită nu este în concordanță cu așteptările lor (fie de-a lungul timpului s-au autoevaluat în mod obiectiv, inclusiv la simulări, fie constată o răsturnare a ierarhiei, fie au fost convinși de experiențele prietenilor din alte generații să încerce „o contestație”).
© 2025 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
