Copiii lui Științescu

Cum reușești să faci peste 20.000 de copii să ia contact cu științele când nu ești profesor? Cum motivezi peste 1.600 de profesori, elevi, informaticieni sau alți specialiști din domeniul științelor să-și pună creativitatea la încercare și să înceapă să creeze proiecte prin care să facă materiile mai atrăgătoare? Fondul Științescu a găsit răspunsul.

Fondul Științescu este un program implementat de fundațiile comunitare din fiecare zonă unde-și desfășoară activități care încurajează comunitatea să se implice în educația STEM (Science, technology, engineering and mathematics) a tinerilor. În România există 16 astfel de fundații. Aici poți găsi mai multe informații despre ele. Ideea a luat naștere în 2014, iar în 2015 a urmat un program pilot care a fost un succes. Cinci ani mai târziu Fondul continuă să ofere șanse mai multor profesori și elevi care vor să încerce să-i învețe și pe ceilalți misterele științei într-un mod cât mai atrăgător. 

Ce reușesc fundațiile comunitare să facă prin Fond este să stârnească interesul tinerilor pasionați sau nu de domeniul științelor pentru materiile care, pentru cei mai mulți elevi, par inaccesibile. Prin metode noi de predare care implică jocul, punerea în aplicare a noțiunilor învățate și ieșitul în afara claselor, elevii ajung să înțeleagă mai bine științele, iar unii reușesc să-și descopere pasiuni pe care nu știau că le au.  

Finanțarea pentru Fondul Științescu vine din donațiile pe care fundația comunitară le poate aduna, iar suma este apoi dublată de Romanian American Foundation. Susținerea programului vine, așadar, din comunitate și se întoarce tot acolo. Procesul prin care un profesor sau elev poate ajunge să beneficieze de o finanțare a Fondului este destul de simplă. Cel care dorește să aplice trebuie să completeze un formular, iar apoi, timp de două săptămâni, poate primi consiliere de la Fundația Comunitară din zona lui. Poate primi sfaturi despre cum să îmbunătățească aplicația și despre cum să-și susțină mai bine ideea. De aici ideea lui pleacă spre juriul compus din profesori, mentori și reprezentanți ale diverselor companii care finanțează programul, iar dacă ideea trece, cel care a aplicat trebuie să înceapă să-și pregătească activitățile. Dacă nu trece, cei care au aplicat sunt puși la curent cu privire la motivele pentru care au primit un punctaj mic, apoi sunt sfătuiți să încerce din nou ediția următoare. Până acum Fondul Științescu a permis crearea unor cercuri de robotică, de meteorologie, de astronomie și de alte ramuri ale științei în mai multe școli din România.

Alex Trandafir, 17 ani, a fost implicat în 2017 în Gojdiștiința, un cerc de meteorologie din Oradea pentru care profesoara lui de fizică, Daniela Berchez, a aplicat la Fond. Alex era mentor în program și îi ajuta pe colegii lui mai mici să înțeleagă fenomenele meteorologice. Alex era pasionat de tornade și nori de când era în clasa a VI-a și văzuse pentru prima dată o tornadă în timp ce era cu bunica lui la Băile Felix. El e cel care i-a împrumutat cărțile pe care le avea despre meteorologie profesoarei de fizică și cel care, așa cum și profesoara spunea, era un izvor de informații.

După ce proiectul a ajuns la final, Alex și-a dat seama că iubește să fie înconjurat de copii pe care să-i învețe diverse lucruri, așa că în 2018 a aplicat singur la Fondul Științescu. A scris proiectul în ziua în care a împlinit 17 ani într-un hotel din București și a trimis cu emoțiile la gură aplicația spre Fundația Comunitară Oradea. Proiectul se numea Thunder Generation și urma să aducă alături de el 21 de copii în fiecare luni și joi.

În decembrie a aflat că proiectul lui a fost selectat să primească finanțare, așa că a început să organizeze atelierele. Vrea să-i învețe pe cei mici ce să facă în momentul în care se simt sufocați de caniculă, în momentul în care apar degerături, cum să se ghemuiască în cazul descărcărilor electrice și ce să facă în situații de urgență. Thunder Generation este format din trei ateliere, iar preferatul lui poartă numele de „face to face cu natura”, în care scoate copiii afară din școală pentru a le arăta că ceea ce învață chiar se întâmplă în realitate.

Alex visează să formeze un cerc de meteorologie al tinerilor care să rămână în continuare în Oradea chiar și când el va pleca la Cluj la facultate. Pentru el, Științescu a însemnat o validare a pasiunii pe care o avea pentru nori și fenomene meteorologice. Nu mai cunoștea pe nimeni care să aibă aceleași pasiuni, iar experiența pe care a trăit-o în cadrul proiectului Gojdiștiința l-a ajutat să aibă mai multă încredere în el și în pasiunile lui.

Mircea Micle, 18 ani, studiază acum robotică în Marea Britanie. Mircea a fost mentor în cadrul proiectului Coder Dojo de la el din liceu din Salonta, județul Oradea și spune că asta l-a învățat cum să fie un lider bun și ce înseamnă de fapt să lucrezi în echipă cu alți elevi. Ce i-a plăcut cel mai mult în întreaga experiență de mentor a fost că în sfârșit a putut să pună în aplicare ceea ce învăța la școală. Știa că pasiunea pentru electronică și pentru orice însemna hardware exista deja de foarte mult timp, dar nu se simțea susținut cu adevărat de ceea ce învăța la liceu. Simțea în permanență o lipsă a punerii în practică a lucrurilor pe care le învăța. Acesta a fost și motivul pentru care a preferat să plece să studieze în străinătate. Inițial plănuia să meargă să facă facultatea la Timișoara la Universitatea Politehnică, însă după mai multe discuții cu studenții de acolo, care-i spuneau că tot teoria prima și că practica era minimă, Mircea a decis că mai bine merge să studieze în Marea Britanie. Un alt lucru pe care simte că l-a învățat din experiența cu Fondul Științescu este cum să-și gestioneze timpul într-un mod eficient. Are nevoie de abilitatea asta acum că jonglează între facultate și un job.

Ilinca Burdulea are 19 ani și a crescut în Târgu Mureș, de unde a plecat acum un an ca să studieze inginerie aerospațială la București. Când avea 17 ani, Ilinca a scris singură aplicația pentru Fondul Științescu, iar apoi s-a ocupat de administrarea unei sume de 8.000 de lei. Ilinca a făcut parte din Fabrica de Experiemnte, un proiect care voia să aducă chimia mai aproape de copiii între 6 și 14 ani. Astfel, Ilinca împreună cu ceilalți membrii au făcut o trusă cu mai multe experimente simple pentru cei mici cu tema apă. Pe Ilinca experiența asta a învățat-o să nu-i mai fie atât de teamă în momentul în care scrie o aplicație sau un grant și, chiar dacă a stat două zile întregi să organizeze un excel în care a calculat fiecare monedă din suma primită, a realizat că îi place să facă lucruri care o scot din zona de confort. Deși nu se vede profesor universitar, i-ar plăcea să ajungă să lucreze cu copiii în viitor, pentru că experiența trăită cu ajutorul Fabricii de Experimente a ajutat-o să realizeze că se simte bine în mijlocul lor.

După prezentarea proiectului la finalul anului 2017, Ilinca a primit propunerea să facă parte din juriul Fondului Științescu. Spune că prima dată când a primit propunerile de proiecte a fost emoționată, mai ales pentru că era cea mai mică dintre jurați, și a încercat să înțeleagă de la ceilalți ce criterii ar trebui să urmărească, iar cu timpul s-a obișnuit. A fost surprinsă să-și regăsească profesorul de fizică din liceu printre cei care au aplicat și s-a îndrăgostit imediat de proiectul pe care acesta voia să-l implementeze în școală. Proiectul urmărea să-i învețe pe elevi despre probabilități și statistică cu ajutorul unor zaruri. Ilinca este în al doilea an de când este în juriu pentru Fondul Științescu și spune că experiența asta o ajută să se simtă conectată la „inițiativele nebunești” ale oamenilor pasionați de știință și să înțeleagă mai bine lumea de care și ea e pasionată.

Andrei Bădulescu are 19 ani și studiază medicina în Cluj-Napoca. Înainte, însă, obișnuia să meargă la Colegiul Național „Emanuil Gojdu” din Oradea și să coordoneze Chema4FUN, un proiect cu care a aplicat la Fondul Științescu în 2017. Andrei era pasionat de chimie și voia ca și ceilalți colegi din întreg județul Oradea să o înțeleagă. Așa a pornit împreună cu alți colegi din liceu în mai multe sate din județ și le-a prezentat elevilor de acolo câteva experimente. Andrei crede că trebuie să ai un noroc imens ca cineva să te ajute să-ți descoperi pasiunea, pentru că de multe ori, mai ales dacă-ți petreci copilăria și adolescența într-un loc care nu e conectat foarte bine cu tot ce se întâmplă în orașele mari, nu-ți dai seama singur ce îți place. Andrei crede că științele nu sunt predate într-un mod atrăgător în școală și că de asta majoritatea elevilor nu sunt foarte interesați de ele. El și-a dorit să demonstreze că atât chimia, cât și celelalte științe, fac parte din viețile noastre. Sunt prezente zilnic în tot ce ne înconjoară. 

Pentru el, Științescu a însemnat o validare a pasiunii pe care o avea pentru chimie. Știa că voia să studieze medicina dintotdeauna, însă experiența trăită în cadrul Chima4FUN l-a ajutat să-și clădească încrederea în sine. Andrei face parte acum dintr-un cerc de hepatologie și nu știe încă ce fel de doctor o să ajungă în viitor.

Ei sunt doar patru dintre tinerii care au trecut printr-un program Științescu și au ajuns să se cunoască mai bine și să-și înțeleagă pasiunile. Fondul este mereu acolo pentru profesorii sau elevii care au idei de „inovații nebunești” și care au curajul de a încerca să le pună în aplicare.

Fotografii din arhiva personală.

Citește toate articolele din tema lunii aprilie, despre organizații sau activiști care încearcă să schimbe de la firul ierbii școala.