#1: isopatrusute | #2: Versus Magazine | #3: Lotul Național de Dezbateri | #4: CineHub Tonitza | #5: Homosapiens
Lansăm un podcast dedicat adolescenților și vieții lor pe care nu o știm aproape deloc.
16.04.2019
de Elena Văduva, ilustrații de Daniel Lupu#1: isopatrusute | #2: Versus Magazine | #3: Lotul Național de Dezbateri | #4: CineHub Tonitza | #5: Homosapiens
Cum putem lua legătura cu adolescenții noștri? Cum putem pătrunde în vieților lor fără să fim tentați să îi judecăm și să nu punem tot ceea ce ne zic pe spatele afirmației că vârsta lor e de vină pentru felul în care se exprimă?
Mi-am dat seama recent că ar fi mult mai ușor să înțeleg adolescenții despre care scriu dacă aș fi prezentă în mijlocul lor atunci când discută, atunci când se ceartă sau chiar și atunci când bârfesc. Nu poți ajunge la acest grad de intimitate cu ei atunci când doar le iei interviuri, pentru că totul devine brusc oficial și fiecare dintre noi încearcă să-și joace rolul cât mai bine. Eu, reporterul, ei, subiecții unui viitor material.
Așa că am decis să intru în viețile lor și să îi las pe ei să vorbească mai mult. Cu propriile voci. Primii adolescenți cu care am experimentat au fost cei din isopatrusute, un atelier de fotografie pe film care tocmai se muta din liceu la momentul respectiv. Eram curioasă să aud cum reușește o mână de adolescenți de maxim 19 ani să dezvolte un proiect în afara zonei lor de confort. Cum reușesc să aducă bani pentru a plăti chiria noului loc, cum își împart atribuțiile, cum se schimbă dinamica în echipă și cum reușesc să îmbine școala cu menținerea unui astfel de loc. Și am primit înapoi atâta deschidere și sinceritate încât mi-am dat seama că da, adolescenții noștri vor să vorbească cu noi. Trebuie doar să vrem noi să-i ascultăm. Să-i ascultăm la fel de sincer.
De ce i-am dat numele „Extra”? Pentru că vrem să spunem poveștile adolescenților care și-au dat seama că e mai bine să facă lucrurile pe care le iubesc în activități „extra-școală”, pentru că acolo nu mai există presiunea notelor. Nu mai au grija ascultatului și încep să se întrebe ei dacă e bine ce fac. Nu mai au un profesor care să facă asta pentru ei. Acolo pot crește pe cont propriu.
În lunile următoare voi intra în viețile mai multor adolescenți, precum redacția unui reviste pentru liceeni, o echipă de robotică de la BRD First Tech Challenge sau o trupă de teatru. Sper ca prin fiecare poveste să înțelegem mai bine ce înseamnă să fii adolescent în România. Cu ce se confruntă el, ce frici are, ce visează să fie când va crește, ce îl face fericit, dar trist? Poate reușim astfel să spargem zidul care ne desparte de ei.
Ascultă EXTRA aici sau pe Soundcloud.
Este un student la illustrație în Anglia cu o pasiune pentru creație și rezolvarea problemelor vizuale. Dorește să-și facă o carieră din ilustrație și artă în general.
Generațiile, manualele și programele se schimbă, dar fricile din școală sunt tot acolo.
Citește mai mult
Andrei, 44 de ani, s-a mutat în Franța, în septembrie 2014, cu soția și fiica lor, care abia terminase clasa zero în țară. Bărbatul povestește pentru Școala9 cum e viața pe băncile unei școli private din sudul Franței.
“Aici toți copiii sunt elevi, nu contează culoarea pielii, de unde vine, cine sunt părinții”, spune Andrei, despre politica de egalitate a unei țări care vineri, 16 octombrie, a suferit o tragedie: un profesor a fost decapitat în apropierea liceului de un extremist, fiindcă le arătase elevilor caricaturile cu Profetul Mohamed, realizate de Charlie Hebdo.
