Diana Filimon a luat premiul I toată școala primară apoi din clasa a V-a premiul II și III. La purtare a avut mereu 10, dar nu crede că notele reflectă ceva. Plânsul pentru notele din școală i se pare cea mai mare pierdere de vreme și încă așteaptă ca universul să o pedepsească pentru șasele primit la chimie, așa cum o amenințau părinții ei.
A format ONG-ul civic Forum Apulum cu oameni pe care i-a cunoscut la protestele din frigul lui 2017 la Alba Iulia.
Își doreau să facă ceva mai mult decât să protesteze și plecatul din țară „părea mainstream”. ONG-ul are în prezent 12 adulți și 22 de liceeni membri ai echipei Forum. Organizează anual (ei știu cum) Festivalul de civism CIVICON, ateliere de jurnalism, educație în artă, dezbateri și conferințe cu teme civice, cursuri și școli de vară etc. Călătoresc peste tot unde sunt chemați și lăsați să vorbească cu tinerii.
Anul trecut (2018) a luat naștere și FAPT (Forum Apulum pentru Tineri) – o asociație de elevi responsabili pentru Ghidul Elevului. Un ghid conceput și produs în totalitate de elevi de liceu care are ca scop educația colegilor lor despre drepturile elevului.
Crezi că există ONG-ism? Ce ar putea să însemne?
ONG-ismul e starea aia de nestare, când ți se urăște să ai o viață calmă, fără probleme și începi să îți mănânci timpul liber fugind după inorogi. La mine, inorogi civici. Înseamnă că pui umărul și nu te mai smiorcăi pe Facebook, că plângi de ciudă că nu îți iese un proiect, că țopăi de bucurie când întâlnești alți oameni care vorbesc oengească și că ești mai mândru de pozele de la evenimente reușite, decât de pozele dintr-un concediu exotic. Care oricum nu va avea loc, pentru că neglijezi jobul și nu mai ai bani. Înseamnă și mâncat pe fugă, mult junk food, stat în mașină, scris aplicații, abordat pe Facebook oameni pe care îi admiri și invocat importanța și urgența schimbării României la fiecare două zile.
Cu ce se ocupă ONG-ul tău? Cum lucrați? Funcționează cum ai vrea? Ce nu merge? Merge ceva?
Forum Apulum se ocupă cu ceva plictisitor. Educație civică și gândire critică. Punem și artă ca să zăpăcim oamenii complet. Lucrăm la limita burnout-ului de doi ani, nu știm să facem bani, avem atacuri de panică la două săptămâni că ar trebui să mai facem și chestii productive financiar, dar apoi vine o ședință de 5 ore cu elevii și zicem că nu ne lăsăm nici dacă ajungem să facem civism din sufrageria unui bloc.
Funcționează mai bine decât îmi puteam imagina. E ca un basm de-ăla clișeu cu Greuceanu care creștea într-un an cât alții în șapte. E un ONG pe steroizi, care deja consumă mai multe resurse umane decât o mică afacere. Doar că fără să fie pe bani. :) Crește organic de aproape doi ani, prin oamenii pe care îi cunoaștem, prin membrii noi care se alătură și prin ideile crețe venite seara la povești și care devin proiecte mamut pentru noi.
Nu merge ușor atrasul fondurilor. Ne descurcăm, dar ne lipsesc veniturile constante care să ne asigure chiria și măcar un post de jumătate de normă pentru o stabilitate. În rest mergem noi foarte bine, ne uimește că tot mai multă lume știe de noi, că ne plac și ne cheamă în tot felul de locuri din țară.
Vorbim tot mai bine limba tinerilor, suntem atât de mult în preajma lor, încât ne uităm vârsta. Reușim să ajungem la ei, să ne înțelegem unii pe alții și să producem schimbări reale în bine atât în noi, adulți 30+, cât și în elevii din jur, începând cu cei 25 de liceeni care fac parte din asociație. Și am ajuns până acum direct, față în față, la vreo 4500 de elevi de liceu. Asta face să merite tot.
Care e scopul unui ONG pentru elevi?
Să le deschidă lumea. Să le deschidă mintea. Să le caute abilitățile și să le cizeleze, să le caute căi să fie cei mai buni posibil. Și să îi ajute să cunoască oameni care contează pentru viitorul lor.
De ce elevi și nu adulți?
Pentru că elevii sunt muuuult mai mișto. :)
Ce crezi despre homeschooling?
(există și homebullying?)
La cât de puțin îmi spun elevii că învață din școală acum, cred că deja e etapa internetschooling. Doar că mulți adulți sunt în negare. Homebullyingul pentru mine îl reprezintă părinții care nu își lasă copiii să facă voluntariat sau lucruri care îi interesează real. Care preferă să stea copilul în casă la seriale, că măcar e în siguranță.
Ce materii ar trebui studiate până în liceu și care nu?
Public speaking, dezbatere, gândire critică ar trebui să fie incluse în programă. Sunt elevi de clasa a XII-a care nu pot lega două cuvinte în public, care nu au exercițiul unei simple prezentări fără anxietate mare. Sunt învățați doar să reproducă texte după un format standard, nu sunt lăsați deloc să fie creativi, articulați și să aibă încredere în ei.
Nu cred că există materii inutile, ci predate complet defazat. E 2019 și se predă ca atunci când am făcut eu școala, cu accent pe memorare automată, reproducerea textelor și rigiditate. Multe materii sunt sperietori pentru elevi tocmai pentru că sunt făcute abstract, prost, fără experimente și exemple interesante, fără laboratoare sau spații adecvate fiecărei materii. Și cred că mulți profesori vor ca materia lor să fie cea mai importantă pentru elevi, iar dacă nu e așa, se încrâncenează și mai tare în rigiditate.
Dacă ești un pedagog bun, poți face orice materie interesantă pentru elevi. Și utilă. Proful meu de fizică din liceu m-a învățat materia folosind ceva la ce mă pricepeam, să scriu poezii. Am învățat fizică scriind ce aveam de învățat prin versuri și învățând de dragul lui și a faptului că știa să se adapteze la fiecare elev. Asta înseamnă pedagog pentru mine. Să înveți o filoloagă fizică prin poezie.
Care a fost cea mai mare satisfacție până în prezent în viața de ongist?
Oamenii pe care i-am cunoscut. Adulți faini, dar tineri mult mai faini. Sunt mulți pe care îi consider copiii mei de suflet și care văd lumea mai bine și mai smart decât 90% dintre adulți.
Dar cea mai mare dezamăgire?
Dezamăgirea cea mai mare a fost să văd adulții prin ochiii lor. Să văd cum adulții îi desconsideră, îi tratează superior, răutăcios, abuziv uneori. Cum le omoară spiritul ăsta liber ce ei îl au din naștere. Și să vezi cum moare creativitatea cu cât avansează mai mult în vârstă și apar mai mulți adulți care să le spună ce trebuie să facă, când să tacă și ce să spună. Cred că generația mea, în mare parte, nu își dă seama că tratează tinerii la fel de neînțelegător cum am fost tratați și noi. Sau poate mai rău.
Câte case aveți?
Una de aproape 100 de ani, recent luată în chirie. E bătrână și cu probleme. Cam ca țara.
(Forum Apulum funcționează într-o clădire din Alba Iulia numită Casa Forum unde au 2 pisici cum ar trebui să aibă orice ONG.)
Faceți bani din ONG? Din ce trăiți? Cum faceți rost de bani? Chiria și mâncarea pentru pisici, din ce o plătiți?
Nu prea știm să facem bani. Dar sunt oameni care au crezut și cred în noi și ne-au donat. Trăim din bani aduși de acasă și donații. Nu știm să cerem bani, scriem proiecte și încercăm să mai și câștigăm, dar e cam greu, că nu prea vorbim limba finanțărilor. Și chiria și pliculețele, bobițele și jucăriile pisicilor sunt la mila donatorilor și a noastră. Și factura la căldură. Sau netul. :)
De câți ongiști e nevoie ca să schimbe mentalități?
Doi sau trei hotărâți. Foarte hotărâți. :)
De ce nu ești profesor?
Pentru că nu reacționez prea bine într-un sistem rigid pe care nu îl pot schimba. Și pentru că profa mea preferată mi-a zis că pot schimba lumea mai ușor din afară. Și avea dreptate.
