Școala9 este primul meu loc de muncă în presă scrisă. Am intrat în echipă în iulie 2024 și tot atunci, Andreea Archip a filmat un episod de podcast pentru proiectul nostru de jurnalism de soluții, REZOLVAT, cu ministra educației de la acel moment, Ligia Deca. A fost primul ministru pe care l-am cunoscut.
Mi se părea că are o putere enormă să schimbe lucruri, să îmbunătățească toate statisticile legate de educație la care schiopătăm, să facă școala românească un loc mai bun pentru elevi și profesori. Așa o vedeam eu, ca debutantă în presă, naiv, poate.
Și ajungem în septembrie 2024. Începutul noului an școlar mă găsește în birouri de primari. 1.500 de km am mers prin țară la școli care încă au toalete în curte. Și traseul era simplu: mergeam la o școală, vorbeam cu directorul, vedeam toaletele, mergeam la primărie, vorbeam cu primarul. Așa am văzut 12 școli în trei zile.
Am avut pentru prima dată contact cu celebrul și frustrantul „nu se vrea”. Unii primari, chiar acum când le bătea presa la ușă, aveau treburi importante de rezolvat la prefecturi. Alții, cei care voiau să vorbească, externalizau vina: „nu avem bani să completăm suma venită de la Minister pentru toalete”, „nu ne ajută infrastructura”, copiii n-au nici acasă toalete moderne”, „în câțiva ani nu vom mai avea copii aici, le facem degeaba”, „nu e apă în comună”.
Școala poate să devină un loc în care copiii să se simtă în siguranță, în care profesorii să aibă spațiu să crească, iar schimbarea reală poate să îmbunătățească și cele mai amare statistici. Așa e când „se vrea”.
Am adunat aici texte din arhiva Școala9 care arată exemple de soluții aplicate, lucruri care au funcționat și idei care pot inspira administrația locală sau centrală.
Bani
În perioada interbelică, bugetul pentru educație reprezenta 12% din totalul fondurilor statului, un procent semnificativ mai mare decât în prezent. Istoricul ieșean Ovidiu Buruiană pune în context perioada istorică în care toate țările Europei investeau masiv în educație.
Dacă în urmă cu un secol școala era tratată ca prioritate națională, de ce noi, în 2025, o lăsăm mereu la coadă? „De ce nu sunt niciodată bani pentru educație”, ne-am întrebat. De la 6% din PIB (Produsul Intern Brut) la 15% din BGC (Bugetul General Consolidat) pentru educație. E doar o diferență de calcul, dar fie că ne raportăm la PIB cum era în legea anterioată, la BGC cum este în actuala, vorbim de o sumă asemănătoare. Care se tot promite de 20 de ani încoace. O analiză Școala9 te ajută să înțelegi pe ce se duc banii acum și cât ne costă faptul că nu investim în educație.
Și apropo de investiții în educație, profesorul John Hattie, autor al mai multor volume despre ce înseamnă o educație cu impact, a rezumat, într-un interviu pentru Școala9, care sunt indicatorii la care un stat ar trebui să se uite dacă vrea o școală mai bună. Spoiler: nu este infrastructura. Și nici curriculumul. Ci profesorii.
Uneori nu sunt bani nici măcar pentru igienă. În iunie 2025, o consilieră locală din Brașov a propus dispensere cu absorbante gratuite în școlile cu număr ridicat de burse sociale. De ce ar trebui ca absorbantele și tampoanele să fie gratuite în școli și să susții educația sexuală din comunitatea ta?
Deschide când ai nevoie de soluții
Banii pentru școală pot fi aduși și de la comunitate, dacă există inițiativă. La Craiova, de pildă, profesoara Tatiana Hîrnu a pornit cu 500 de lei primiți printr-un program educațional și a ajuns, împreună cu elevii ei, să strângă peste 8.000 de lei. Cum? Dintr-un târg de toamnă, unde copiii au vândut murături, compoturi și dulceață, alături de părinți și bunici. Așa au construit, din comunitate, două fântâni în curtea școlii.
Ai o comunitate săracă și nu știi ce să faci? Ai aici un ghid de lucru în comunități vulnerabile și un exemplu că, uneori, e nevoie să bați din poartă în poartă pentru ca un copil dintr-o astfel de comunitate să meargă la școală. Atunci când o au în comunitate. Căci dacă nu o au, o vor cere și poate o vor și primi. Este și cazul Tufanu cu Icoana, o localitate din Argeș care, în 2024, cel mai mare an electoral de pe tot Globul, a cerut grădiniță, drum și apă curentă. „B de la BMW, C de la căruță” este documentarul pe care ar trebui să-l vezi.
Încă îi ceri directorului școlii să facă minuni? Poate ar fi bine să te uiți și ce se întâmplă în comunitate sau în familia copilului. Despre cauzele abandonului școlar poți citi la noi.
Dar cum ne putem uni forțele ca să ajutăm o comunitate vulnerabilă de elevi din mediul rural, cu abandon școlar și note mici? Au căutat soluții 20 de activiști și profesori, adunați la lansarea ziarului REZOLVAT.
Vrei să ai în comunitate și o școală incluzivă? Doteaz-o ca pe o școală specială. Asta crede Antonela Samson, profesoară psihopedagog la Școala Gimnazială Specială pentru Surzi nr. 1 din București. Lucrează de 18 ani cu copiii cu cerințe educaționale speciale și ne-a povestit ce înseamnă asta și cum ar putea fi adresate provocările din sistem.
Vrei să ai în comunitate o școală de calitate? Ai nevoie profesori pregătiți, zero corupție, libertate de decizie pentru școli și profesori, dar și de pace politică. Asta în viziunea finlandezului Ari Pokka. A povestit, pe larg, pentru Școala9.
Vrei ca elevii să citească? Am strâns aici idei pentru profesori, părinți și comunități locale.
Vrei să scazi consumul de droguri la tineri? Nu ajută doar să spui „«nu» drogurilor”. „Planet Youth” este un program model care se desfășoară în 22 de țări, inclusiv la noi. Despre cum funcționează afli chiar de la Margrét Lilja Guðmundsdóttir, cadru didactic, mamă și Knowledge Director la Planet Youth. Și tot din afară vine și o soluție pentru orașele poluate.
Cum se fac de fapt politicile publice în educație? Ai o idee și o implementezi pur și simplu sau e mai mult de atât? Cristian Hatu a povestit la podcastul REZOLVAT cum faci politici publice bazate pe date și cercetări.
Peste o treime dintre profesorii care predau despre democrație și-ar dori conducători dictatori. Simți că și în comunitatea ta sunt nostalgii anti-UE? Găsești aici un reminder despre beneficii, speranța că tinerii vor să se implice în politică, dar și răspunsul la întrebarea „De ce eșuează educația pentru democrație în România?”.
Nu știi ce să faci pentru ziua comunei la anul? Poate inviți un scriitor!
Alegi să fii ca „toți” sau ca „prea puțini”?
Antonia Pup, coordonator advocacy la Societatea Academică din România, a făcut pentru Școala9 o analiză a măsurilor la îndemâna fiecărui primar căruia îi pasă de școală. Găsești în articol trei lucruri pe care i le cere oricărui primar din România, indiferent dacă e primar de sat sau de oraș, indiferent de culoarea politică, acțiuni necesare pentru a zidi o comunitate educațională puternică, modernă și mai ales morală.
Ea le-a spus parlamentarilor la o dezbatere de la Senat: „toți puteți emite opinii cu privire la viitorul educației, prea puțini alegeți să faceți ceva în prezent”. Alegi să fii ca „toți” sau ca „prea puțini”?
