Peste o treime dintre profesorii care predau despre democrație și-ar dori conducători dictatori

„În absența disciplinelor de educație socială, e foarte probabil că nivelul de civism al tinerilor ar fi și mai scăzut”, spune, într-un interviu pentru Școala 9, cercetătorul Gabriel Bădescu, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și unul dintre autorii studiului „Educația civică în România”. Adică, până la urmă, mai bine așa, decât deloc.

Studiul, realizat de o echipă de cercetători în științe politice și ale educației, are la bază chestionare și interviuri cu 940 de profesori care predau educație socială în peste 700 de școli din toate județele. Cercetarea pune o oglindă în fața clasei la orele de educație socială și analizează cum arată aceste cursuri și cine sunt profesorii care le predau. Autorii au plecat de la premisa că școala, în primul rând, este cea care le formează elevilor cultura democratică, îi învață să fie buni cetățeni, să fie implicați civic, să fie responsabili social și să gândească critic.

Principalele idei ale cercetării:

• o oră de educație socială pe săptămână doar la gimnaziu este insuficientă: materia ar trebui extinsă și la liceu și chiar în facultăți, recomandă autorii;
• 43% dintre profesorii de educație socială participanți la studiu cred că este necesară mărirea numărului de ore din această materie;
• profesorii de educație socială (ca disciplină principală de încadrare) reprezintă 1,8% din totalul profesorilor; aproape jumătate din școlile din țară nu au niciun post de acest tip; orele sunt acoperite de profesori care au altă disciplină ca specializare principală sau sunt necalificați;
• 72% dintre profesorii de educație socială care au participat la studiu sunt profesori calificați și titulari, 24% sunt calificați, dar fără titularizare, iar 4% sunt suplinitori necalificați;
• peste o treime dintre profesorii care predau educație socială cred că României i-ar fi mai bine cu un conducător puternic, care ignoră toate pârghiile democratice; în medie, cei mai tineri dintre participanții la studiu au optat mai frecvent pentru forme de conducere nedemocratice;
• profesorii de educație socială nu sunt suficient de bine pregătiți: mai puțin de jumătate dintre ei au spus că au urmat programe de formare profesională pe teme relevante pentru educația socială în ultimii trei ani;
• resursele didactice pentru acest domeniu sunt insuficiente, se plâng dascălii, iar programa este prea vagă.

Și România stă prost la democrație

În toată lumea nivelul democrației a luat-o în jos și tot în scădere e de vreo 20 de ani. O arată ultimul raport V-Dem, din 2023, numit sugestiv „Apărarea în fața autocrației”. V-Dem a măsurat peste 31 de milioane de date din 202 țări și a stabilit un top al lor pe diverși indicatori ai democrației - de pildă, participarea la alegerile politice, dezbateri, democrația electorală, egalitatea în fața legii. În 2022, 72% din populația lumii, adică în jur de 5,7 miliarde de oameni, trăia în țări cu regimuri autocratice, o formă de guvernare în care puterea statului este în mâinile unui singur om. Și pentru prima dată în mai mult de două decenii, în lume sunt mai multe regimuri dictatoriale decât democrații liberale.

„Progresele înregistrate la nivel mondial în ceea ce privește democrația în ultimii 35 de ani au fost anulate”, este concluzia raportului. S-a revenit practic la nivelul din 1986.

Cu excepția capitolului legat de participarea democratică, unde e pe locul 8 din 202 state, România ocupă poziții slabe, în prima jumătate a clasamentului sau chiar spre finalul lui. Cel mai prost stă la dezbatere - pe locul 134. Practic, deciziile se iau la vârf fără ca cetățenii să fie cu adevărat consultați.

Tinerii români nu au cunoștințe civice și nu sunt interesați de politică

În același timp, nici interes pentru politică și nici cunoștințe civice nu prea avem. Tinerii din România au competențe civice mai puține chiar și decât țări din Europa cu nivel de democratizare mai scăzut. Ultima ediție a Studiului Internațional privind Educația Civică și pentru Cetățenie (ICCS 2022) arată, de asemenea, că elevii români din clasa a VIII-a au obținut, la evaluarea cunoștințelor și gândirii civice, un scor mediu mai mic decât media tuturor țărilor participante, plasând România pe locul 16 din 20.

Cei mai mulți elevi înțeleg doar vag conceptele civice. Pe de altă parte, mai arată raportul ICCS, scorurile elevilor sunt diverse - unele foarte mari, altele foarte mici -, lucru care arată cât de inegal sunt distribuite resursele educaționale, dar și cât de diferit este accesul la oportunitățile de învățare. 

Cu toate acestea, la alegerile din 9 iunie, locale și europarlamentare, au votat peste 41% dintre tinerii cu vârste între 18 și 34 de ani (45,28% prezența la europarlamentare, 41,19% la locale). A fost cea mai mare prezență din ultimele cinci runde de alegeri și aproape dublu față de alegerile parlamentare din 2020. Cei mai prezenți au fost proaspeții titulari ai acestui drept, cei de 18-19 ani. Prezența la vot a tinerilor a crescut cu o treime față de 2020, în ciuda mitului că „tinerii nu vin la vot”. Și în ciuda neîncrederii pe care aceștia o au în stat, conform studiul Tinerii din România în anul 2024 realizat de Tinerii Votează și IRES: 95% spun că au încredere puțină sau deloc în partidele politice, 76% - în democrație și 68% cred că România merge într-o direcție greșită.

Dar în afară de exercitarea dreptului la vot, educația civică mai înseamnă să ai cunoștințe despre instituțiile publice și despre guvernare, să știi să interacționezi constructiv cu cei din jur, să gândești critic, să fii responsabil social, să respecți regulile și normele sociale, să fii implicat în comunitate și să acționezi democratic.

„Chiar și fără acest studiu știm că în România sunt elevi cu un nivel de civism remarcabil, rar întâlnit în rândul adulților”, spune, într-o discuție cu Școala 9, cercetătorul Gabriel Bădescu, referindu-se la studiul „Educația civică în România” al cărui autor este. Cercetarea evidențiază, printre altele, același lucru ca raportul ICCS.

Șeful catedrei de Științe politice a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca arată către Asociația elevilor din Constanța, „unul dintre exemplele care mă fac ceva mai optimist când mă gândesc la adulții din România de mâine”.

Gabriel Bădescu, cercetător, șeful catedrei de Științe politice a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Foto: Asociația pentru Relații Comunitare / Facebook

Dincolo de aceste rarități însă e important să avem o imagine de ansamblu când ne uităm la civismul tinerilor, spune el. „Din păcate, multe dintre imaginile sistematice despre tineri arată prost, atât în comparație cu alte țări, cât și cu alte categorii de vârstă - cum ar fi adulții de vârstă medie. Tinerii de acum au în medie un atașament față de democrație mai redus decât tinerii de acum câțiva ani, sunt mai puțin interesați de politică și mai puțin informați”, subliniază Bădescu.

Profesorii care predau despre democrație ar prefera dictatura

Studiile din domeniul psihologiei indică drept posibilă soluție la asta educația civică studiată la școală. În adolescență, analiza critică și luarea deciziilor bine documentate „sunt o raritate”, notează Gabriel Bădescu și colegii săi în cercetarea lor. „Deciziile legate de viitor ale adolescenților români sunt dictate de sistemul educațional și aspirațiile părinților. De aceea, conștientizarea și implicarea civică a tinerilor cade adesea în apanajul școlii”, scriu ei.

Educația socială se face doar în gimnaziu, timp de o oră pe săptămână, și cuprinde teme diferite. La clasa a V-a - Gândire critică și drepturile copilului, clasa a VI-a - Educație interculturală, clasa a VII-a - Educație pentru cetățenie democratică, clasa a VIII-a - Educație economico-financiară. Ce se face la școală este însă insuficient, arată studiul făcut de cercetătorii din Cluj. Nu doar pentru că se studiază atât de puțin, ci și din cauza modului vag în care este formulată programa și a strategiilor de predare folosite de profesori, centrate mult pe analiza și gândirea critică, dar prea puțin pe acțiuni concrete prin care aceștia să se implice civic.

Din totalul profesorilor din țară, mai puțin de 2% au ca disciplină principală de încadrare educația socială - adică sunt specializați pe această disciplină. Aproape jumătate din școlile din țară nu au niciun post de acest tip, arată studiul „Educația civică în România”.

Profesorii au fost întrebați cât de bine cred că i-ar fi României în trei forme de guvernare care încalcă, într-un fel sau altul, principiile democrației: cu un conducător puternic, cu un regim militar sau într-un sistem guvernat de religie, fără partide și fără alegeri.

Mai mult de o treime dintre profesorii de educație socială care au răspuns sunt de părere că României i-ar fi mai bine cu un conducător puternic. Iar în medie, cei mai tineri dintre respondenți au optat mai frecvent atât pentru varianta aceasta, cât și pentru celelalte două forme de conducere nedemocratice.

Gabriel Bădescu este reticent în a oferi o explicație fermă pentru aceste răspunsuri, în lipsa mai multor date, însă nu ezită să catalogheze rezultatul sondajului drept unul „profund îngrijorător” pentru că e vorba despre acei profesori care au responsabilitatea de a forma cetățeni democrați.

„Faptul că proporția e și mai ridicată în cazul profesorilor tineri e și mai grav”, spune Bădescu. Încearcă totuși o posibilă explicație: perioada comunistă tinde să fie privită în lumină mai pozitivă pe măsură ce ne îndepărtăm de ea, în special de cei care nu au trăit-o.

„Se vorbește în spațiul public despre locuințele asigurate de stat în comunism, despre șomajul inexistent (conform datelor oficiale de atunci), și tot mai puțin despre libertățile individuale extrem de reduse și despre condițiile materiale precare - de exemplu, mortalitatea infantilă era de patru ori mai mare în 1989 decât acum, iar speranța de viață la naștere era cu 7 ani mai redusă în 1989”, arată cercetătorul.

Este dificil de estimat cât de mare este impactul pe care-l are asupra elevului un profesor care, deși predă corect despre drepturile cetățenilor, în același timp își tratează elevii în mod discriminatoriu. Dar „este clar”, totuși, afirmă Bădescu, că profesorii care fac asta „sunt mai puțin eficienți în a forma buni cetățeni decât profesorii cu un atașament democratic consistent”.

Profesori insuficient pregătiți și materiale didactice lipsă

Dascălii care au participat la studiu se plâng că printre problemele cu care se confruntă la clasă sunt, în principal, lipsa materialelor didactice, metodologia vagă și necunoașterea comunității locale - în cazul cadrelor debutante.

Concluziile cercetării arată, pe de altă parte, că nici programa, nici ceea ce predau profesorii și nici modul în care predau nu-i ajută, de fapt, pe elevi să-și dezvolte capacitățile de implicare civică. Raportul ICCS din 2022 confirmă și el asta.

„Nu putem însă afirma că predarea educației sociale nu îi ajută pe elevi”, e însă de părere Gabriel Bădescu. „Dimpotrivă, în absența disciplinelor de educație socială, e foarte probabil că nivelul de civism al tinerilor ar fi și mai scăzut. La fel e și la matematică: știm din studiile PISA și TIMSS că elevii români au rezultate sub așteptări în comparație cu țări având un nivel similar sau mai scăzut de dezvoltare, dar e foarte clar că predarea matematicii îi ajută pe elevi”, adaugă el.

• Ultimele testări PISA au scos România la coada clasamentului în Uniunea Europeană. La matematică și științe este pe locul 45 din totalul de 81 de state testate. Jumătate dintre elevi reușesc să rezolve doar probleme simple și au doar cunoștințe de bază. Numai 1-3% pot să opereze cu concepte abstracte și au cunoștințe de nivel superior. 
• TIMSS este similar testelor PISA și măsoară nivelul elevilor de a IV-a și a VIII-a la matematică și știință. La ultima testare, din 2019, România s-a clasat ultima în topul statelor UE, cu cel mai slab punctaj.

În general, sistemul educațional are o dificultate în a atrage și pregăti suficienți profesori, ceea ce duce la un număr tot mai mare de dascăli necalificați care predau în școli, atrage atenția Bădescu. Profesor necalificat înseamnă un cadru didactic suplinitor fără studii corespunzătoare care are cel puțin liceul absolvit, cu Bacalaureat.

Cercetătorul mai remarcă ceva: nu doar că aproape jumătate dintre elevii din România sunt în rural, dar și peste jumătate dintre dascăli predau acolo. Proporția dascălilor necalificați este de trei ori mai mare la sat decât la oraș.

„În cazul educației sociale, problemele specifice notabile nu țin de programă sau de manuale, ci de faptul că materiile sunt predate doar în gimnaziu, nu și în liceu, când tinerii își decid într-o măsură majoră felul în care se raportează la societate și politică”, spune Gabriel Bădescu.

El subliniază totodată lipsa de pregătire - constantă - a profesorilor. Dintre cei care predau educație socială, sunt mulți cei care nu sunt specializați exact pe asta: 72% dintre participanții la studiu sunt profesori calificați și titulari, 24% sunt calificați, dar fără titularizare, iar 4% sunt suplinitori necalificați. Pregătirea pe parcurs nu le asigură suficient respecializarea.

„Atât pregătirea inițială cât și cea pe parcurs sunt deficitare, iar trendurile de ansamblu sunt negative, în special în cazul școlii din rural”, spune cercetătorul Gabriel Bădescu. Mai puțin de jumătate dintre profesorii care au participat la studiu au spus că au urmat programe de formare profesională pe teme relevante pentru educația socială în ultimii trei ani. În rândul celor care predau de mai puțin de cinci ani, proporția este de o treime.

Cum se predă în școlile românești: ppt-uri, filmulețe pe YouTube, dezbateri

O clasă deschisă în care elevii sunt invitați să discute și să dezbată probleme sociale și politice din actualitate are impact direct asupra intenției de vot a elevilor în viitor, mai arată cercetătorii clujeni, care citează mai multe studii internaționale. Elevii învață mai repede și mai ușor cum funcționează instituțiile statului și vor înțelege care-i treaba cu viața politică. Este o strategie mult mai bună decât cele bazate pe un manual și pe discursul profesorului de la catedră, sau bazate pe prezentări PowerPoint, ori materiale video, așa cum se predă în școala românească.

De regulă, elevii lucrează mult atât pe baza manualului, cât și în activități în grupuri și sunt încurajați să identifice singuri probleme sociale și să le analizeze, arată răspunsurile profesorilor adunate în studiul „Educația civică în România”. Profesorii care au educația socială ca disciplină principală fac mai des proiecte în care elevii culeg informații direct din comunitatea lor decât profesorii care doar au ore în completare.

Dacă ne raportăm la sistemul de învățământ, declinul culturii civice în rândul tinerilor poate fi combătut în două moduri, crede Bădescu: îmbunătățirea cursurilor de educație socială de la școală și extinderea acestor materii la cursuri obligatorii și în ultimele clase de liceu, dar și la nivel universitar, pe de-o parte. Iar pe de altă parte, profesorii de educație socială ar trebui să beneficieze ei înșiși de o pregătire mai consistentă - ca să-i poată pregăti apoi pe elevi.

„E important de reținut că școala poate avea un rol notabil în formarea de buni cetățeni. Cercetările recente arată că implicarea civică a celor care au urmat cursuri de educație civică în școală se menține și chiar crește în timp, prin raportare la elevii care nu au urmat astfel de cursuri. Cei care beneficiază cel mai mult de pe urma acestor ore de educație civică sunt elevii care provin din medii dezavantajate, cu statut socio-economic redus”, remarcă cercetătorul Gabriel Bădescu.

Școala ar trebui să se bazeze pe patru categorii de competențe pentru elevi, spune profesorul: să interacționeze constructiv cu ceilalți, să gândească critic, să fie responsabili social și să acționeze democratic. Toate astea înseamnă dezvoltare civică.

Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redactie@scoala9.ro.

Foto principală: Vlad Chirea