Printre regulile de predare online, impuse printr-un ordin de ministru în septembrie, se numără obligația elevului „de a participa la activitățile desfășurate prin intermediul tehnologiei și al internetului; în caz contrar, elevul este considerat absent și se consemnează absența în catalog, cu excepția situațiilor justificate”. Nu este specificat că prezența elevului înseamnă și să aibă camera pornită. De aici și disputa ulterioară când mai mulți profesori i-au amenințat pe copii că le pun absențe dacă nu stau cu camera video on.
„Elevii nu au obligația legală de a păstra camerele web pornite. Impunerea unei astfel de condiții sub amenințarea absenței de la curs sau condiționarea notelor este ilegal”, au spus asociațiile de elevi.
Psihologul Bianca Nițoi explică de unde vine nevoia de a te ascunde la orele online și cum pot gestiona profesorii situația. Unde mai pui că, din experiența sa, și profesorii care participă uneori la cursurile organizate de Salvați Copiii stau cu camerele închise și nimeni nu le pune absență.
Și de-o parte și de alta, este vorba de protejarea imaginii. „Pentru a se ajunge într-un punct în care elevii și profesorii să-și deschidă camera video în cadrul orelor online, este nevoie ca mediul să inspire siguranță, încredere și confort membrilor participanți”, spune psihologul.
Foto: Psihologul Bianca Nițoi
„Discuția nu mai este despre a ține camera deschisă sau închisă, noi versus ei”
Există o dezbatere în rândul elevilor și profesorilor dacă primii ar trebui să-și țină deschisă camera în timpul cursurilor online. Elevii spun că e dreptul lor și nu ar trebui să fie obligatoriu, profesorii cer să-i vadă la față. Cum ar trebui să arate compromisul în această situație?
Bianca Nițoi: Într-o primă instanță este necesar să vedem care sunt nevoile principale care se află la baza acestor cerințe pe care profesorii și elevii le fac, de a ține sau nu camera deschisă. Făcând un pas în spate, evităm să rămânem blocați în scenariul elevi versus profesori.
În cazul elevilor putem discuta despre nevoia de intimitate (intimitatea propriei imagini, a locuinței, a persoanelor care se plimbă prin spatele calculatorului) sau nevoia de siguranță (camera închisă îmi asigură protecția imaginii, pentru că aceasta nu mai este expusă).
În ceea ce privește cadrele didactice, de cele mai multe ori vorbim de nevoia de confirmare (elevii sunt în continuare acolo) și de conectare (sentimentul că sunt un grup cu care interacționează).
Cunoscând ce se află de fapt în spatele acestei dezbateri putem să generăm mai ușor o varietate de soluții. Discuția nu mai este despre a ține camera deschisă sau închisă, noi versus ei, ci de cum putem noi organiza orele online, în mod creativ, astfel încât nevoile ambelor părți să fie îndeplinite.
Cum pot să îi ofer elevului protecția, intimitatea și siguranța asupra propriei lui imagini, și în același timp eu ca profesor să am reasigurarea frecventă că sunt conectat cu colectivul clasei și că ceea ce spun este auzit?
Considerăm că atât profesorul cât și elevii ar trebui să poată avea dreptul de a refuza să își deschidă camera video, atât timp cât persoana în cauză nu se simte confortabil să facă acest lucru.
„Anxietatea de expunere este o barieră reală”
De ce nu vor elevii să-și deschidă camera? Care ar fi motivele pentru care nu o fac?
Așezarea standard în clasă face ca un elev să fie privit la un moment dat de cel mult două-trei persoane, profesorul și câțiva colegi. Într-o videoconferință, percepția pe care o avem este că toți participanții se uită la noi.
Anxietatea de expunere este o barieră reală, pe care o parte dintre elevi o resimt. Aceasta poate fi resimțită atât de puternic la nivel emoțional și fiziologic, încât atenția ajunge să fie permanent pe propria persoană. În aceste cazuri, rămân foarte puține resurse pentru a asculta ce se spune în timpul orei.
Deschiderea camerei video nu înseamnă numai expunerea propriei imagini, ci și împărtășirea informațiilor despre propria cameră, casă, sau membrii familiei care inevitabil vor trece prin spatele camerei. Mediul de acasă poate fi imprevizibil și elevii nu vor să fie puși în situația în care se întâmplă ceva jenant pe fundal.
Imaginea digitală, odată expusă, poate fi mai dificil de controlat. Pentru a face o paralelă cu școala față în față, ne putem imagina că în timpul orelor la clasă, oricine poate să realizeze fotografii cu chipul colegului sau al profesorului, fără ca acesta să știe. În clasă, cazurile sunt rare, și de cele mai multe ori cel puțin un coleg observă acest comportament.
În online, controlul este foarte redus, neștiind cine se uită la tine și dacă există vreo intenție de a fi fotografiat.
În clasele sau școlile unde climatul nu este pozitiv sau relațiile dintre elevi, elevi - profesori nu sunt construite pe încredere, mutarea interacțiunii în online va fi cu atât mai anevoioasă.
Ce ar trebui să înțeleagă profesorii din acest comportament? Cum ar putea să-i convingă să își deschidă camerele la ore și dacă e chiar necesar să pornească o astfel de încercare de convingere?
Este nevoie ca atât profesorii cât și elevii să înțeleagă faptul că școala online nu înseamnă școala clasică, față în față, transferată în online. Școala online vine cu caracteristici diferite și cu provocări noi pe care este nevoie ca fiecare colectiv să le discute și să le dezbată. Astfel de discuții sunt inevitabile oricărui grup care întâmpină o situație nouă. Acestea reprezintă un prilej atât pentru profesori cât și pentru elevi să se cunoască, să afle informații despre nevoile individuale și ale grupului și să genereze împreună soluții de cum le pot gestiona pentru a-și atinge obiectivele de predare-învățare.
Decizia propriu-zisă de a ține camera video închisă nu este o barieră în procesul de învățare, cu excepția evaluării unor abilități fizice, cum ar fi gestica și mimica din cadrul unui curs de vorbit în public. În general, la materiile din curriculă, elevii pot să-ți demonstreze participarea și implicarea și prin alți stimuli, de tip auditiv sau în scris. Există numeroase moduri interactive în care elevii pot fi implicați în învățarea digitală.
Pentru a se ajunge într-un punct în care elevii și profesorii să-și deschidă camera video în cadrul orelor online, este nevoie ca mediul să inspire siguranță, încredere și confort membrilor participanți. Încercările repetate de a convinge sau de a impune, nu vor genera decât tensiune la nivelul grupului, care îi vor îndepărta și mai mult de acel mediu natural în care expunerea imaginii este evaluată ca fiind confortabilă, consimțită și cu riscuri asociate scăzute. Încurajăm investirea în relaționarea pozitivă cu elevii și construirea dinamicii grupului astfel încât, deschiderea camerei video să fie un rezultat natural al climatului pozitiv și de încredere creat.
Un argument al cadrelor didactice a fost că la școală copiii nu vin cu un avatar pe față ca să-și ascundă anxietatea din ziua respectivă sau orice altceva simt. Prin urmare, prezența înseamnă să își deschidă camera. De ce e atât de diferit online-ul de offline în ceea ce privește școala?
Mediul online este unul diferit de viața reală. Deși la o privire superficială putem considera că acesta ne permite să realizăm cu succes interacțiuni și sarcini pe care le-am face de regulă față în față, caracteristicile lui și felul în care relaționăm în mediul digital este complet diferit.
Încurajăm cadrele didactice să fie empatice și conștiente de nevoile copiilor dincolo de procesul de predare-învățare-evaluare. Pentru ca învățarea să se producă cu succes, nu este îndeajuns să existe doar procese la nivel cognitiv, ci este necesar să existe o starea emoțională bună, un context social propice și o componentă acționară. Ca adulți, cu cât vom înțelege mai bine, faptul că traversăm o situație de criză, cu atât le vom putea oferi copiilor un climat de siguranță și încredere în primul rând, esențial atât pentru o bună desfășurare a activităților legate de școală, dar și pentru dezvoltarea lor globală.
„Nu considerăm că aceste comportamente, de închidere a camerei, trebuie blamate”
Voi ați început cursuri pentru profesori, Ora de net. Ce vor învăța profesorii acolo?
În cadrul programului european Ora de Net am lansat cursul online de formare „Profesor real într-o școală virtuală”, prin care ne dorim să contribuim activ la formarea cadrelor didactice, pentru ca aceștia să poată deveni facilitatori competenți digital, conștienți de influența noilor tehnologii în viața copiilor.
Cursul de formare „Profesor real într-o școală virtuală” oferă cadrelor didactice, educatorilor, formatorilor și tuturor celor care desfășoară activități socio-educative cu copiii și adolescenții oportunitatea de a-și îmbogăți cunoștințele și a-și dezvolta competențele și abilitățile pentru a putea să îi sprijine pe copii să folosească dispozitivele digitale într-un mod inteligent și echilibrat.
Cursul abordează oportunitățile și riscurile pe care le prezintă mediul digital pentru copii, precum și modalitățile prin care poate fi întărită relația dintre profesor, elevi, părinți și comunitate. Cursul este menit să dezvolte și competențele digitale ale cadrelor didactice, cu accent pe cele de creare de conținut, colaborare și comunicare și cele de siguranță online.
Trainerii voștri au printre cursanții-profesori persoane care nu vor să-și țină camera deschisă sau nu? E diferit comportamentul adulților la traininguri online, din experiența voastră?
Cursul se derulează pe o platformă dedicată de e-learning, prin urmare nu interacționăm în acest fel cu cursanții, însă în alte training-uri, întâlniri și formări realizate am avut persoane care preferă să țină camera închisă.
Reamintim aici faptul că pentru o experiență de învățare autentică este nevoie nu doar de un simplu transfer de cunoștințe, ci de un anume cadru care inspiră siguranță, încredere și confort. Prin urmare, nu considerăm că aceste comportamente, de închidere a camerei, trebuie blamate, ci mai degrabă înțelese și abordate din perspective creative.
Experiența ne-a arătat că până la finalul unei experiențe de învățare online, de regulă, mai mulți participanți ajung să deschidă camera comparativ cu începutul acesteia. Așa cum este probabil intuitiv, comportamentul adulților nu este complet, nevoia de intimate, siguranță etc. fiind aceleași indiferent de vârsta participantului.
Foto: Dumitru Angelescu, Shutterstock și arhiva personală
