Elevă și mamă

10 iunie, ora 9. Aproape 95.000 de elevi susțin proba de bacalaureat la Limba și Literatura Română. Prin fața Colegiului Tehnic „Gheorghe Asachi” trec din când în când câțiva oameni, din când în când se aude câte un claxon de mașină. Soarele e deja puternic pentru acea oră matinală.

La 10:37, o furtună de păr roșu iese pe poarta liceului. Maria a fost prima dintre colegii ei care a a ieșit de la probă și mergea grăbită spre parcarea unde își lăsase mașina. „A picat Ion Creangă sau Ioan Slavici, caracterizare de personaj. Stăpâneam mai bine basmul, așa că pe asta m-am axat. M-am descurcat binișor, zic eu.”

Planul Mariei după ce a trecut de bacalaureat este să se dedice o perioadă creșterii Aryei și apoi să se înscrie la școala postliceală pentru asistente medicale din Onești.

Rata de promovabilitate la bacalaureatul de anul acesta a fost de 74,3%, mai mică decât în 2024. Maria a dat examenul la limba și literatura română, matematică și fizică și l-a luat.

Urmează o poveste despre ce se întâmplă când profesorii și familia îi sprijină pe tinerii care ajung prea devreme părinți. 

Maria înainte de Arya

Nicoleta-Maria Zota s-a născut în Onești și este cea mai mare dintre celei trei fete ale familiei. Înainte de a deveni mamă, lucra și își strângea propriii bani. Era chelneriță și casieriță la o pizzerie din Onești, iar toată viața ei de liceu consta în orele de curs, munca și seara se retrăgea în căminul unde locuia. Nu-și vedea familia prea des, uneori treceau și două luni până mergea acasă. Ca să ajungă de la cămin la liceu trebuia doar să treacă strada. Tatăl ei lucrează ca șofer pe tir, iar acasă au rămas mama și cele două surori mai mici ale Mariei. „Viața mea înainte de a avea copil era doar muncă, școală și dormit. Nu aveam timp de alte lucruri”, mi-a mărturisit ea.

Maria are ochii albaștri și părul spre un roz închis pe care n-ai cum să-l ratezi. Așa am văzut-o de la distanță la toate întâlnirile noastre.

Maria a fost pe profilul „tehnician ecolog și protecția calității mediului” la liceu și în luna iunie a dat Bacul. Învăța pentru examen fie în pauzele dintre cursurile de la școală, fie acasă, când cea mică dormea sau stătea cu tatăl sau cu bunica.

Prinsă în ritmul vieții de zi cu zi, înainte de Arya, Maria nu credea că mai poate fi surprinsă cu ceva. Își știa rutina pe de rost. Pe drumul ei deja așternut bine a apărut cineva, un băiat puțin mai mare decât ea pe care îl observase fugitiv. Era 2021, Maria avea aproape 16 ani și a aflat ulterior că acel băiat pe care îl tot vedea pe holurile căminului era împreună cu una dintre colegele ei de palier și venea să o viziteze. Întâlnirile lor erau pasagere, nu își acordau prea multă atenție și așa au ajuns până în 2023. 

„La doi ani după ce l-am văzut prima dată, am ajuns în același cerc de persoane, pentru că i-am făcut o surpriză unei prietene pentru ziua ei de naștere. El era singur atunci.” Acea petrecere surpriză a avut loc într-un sat de pe lângă Onești și a reprezentat începutul unui nou capitol în viața fetei. 

Denis lucrează acum ca electrician și a devenit soțul Mariei pe 31 august 2024, la două săptămâni după ce ea a devenit majoră. Maria era atunci însărcinată în 5 luni. La cununia civilă au participat 40 de invitați, familie și prieteni, iar cununia religioasă a avut loc odată cu botezul copilului: 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun. Numărul de invitați a fost dublu atunci. 

„La vie est belle”

Martie 2024, clasa a 11-a. Maria continua să muncească după școală, zilele se contopeau între ele. Era cu Denis de două luni. Înainte să plece de la cămin zilnic, se dădea cu câteva pufuri din parfumul ei preferat, La vie est belle, însă într-o zi mirosul i-a provocat o stare de greață. Nu a acordat prea multă atenție, a pus senzația pe baza oboselii acumulate și după ce și-a pus sticluța de parfum înapoi pe noptieră, a plecat la liceu. Însă a doua zi s-a repetat momentul: un iz de parfum și starea de greață a revenit. Cinci zile au trecut astfel iar între timp Maria observase că și menstruația întârzia. Aceste simptome pe care înainte le lăsase pe seama oboselii acum începeau să o facă să se gândească dacă ar trebui să facă un drum la farmacie și să cumpere un test de sarcină.

Până atunci, Maria nu a făcut educație sexuală la școală de niciun fel, nu s-a consultat niciodată cu psihologa liceului și nici nu a simțit nevoia să discute cu cineva pe acest subiect. Tot ce aflase era din discuțiile cu prietenele, ca alți adolescenți de vârsta ei.

Cei mai mulți dintre tineri se informează cel mai des pe acest subiect de pe internet - 61% dintre ei, de la medic - 19%, de la prieteni - 13%. Restul au considerat că nu au nevoie de o discuție cu cineva a arătat un chestionar realizat de platforma Planifică Neprevăzutul, citat de mark.ro, în 2023. Jumătate dintre tineri refuză să vorbească despre educație sexuală cu părinții lor, mai arată studiul.  

***

15 martie 2024, la o săptămână de la primul moment când parfumul preferat i-a dat semnale, Maria a așteptat finalul orelor de curs pentru a se duce la farmacie după un test. Nu se mai putea concentra la ce spuneau profesorii, pe creier îi stătea testul care o aștepta pe raftul farmaciei. „Țin minte că i-am zis lui Denis atunci că fac testul ca să-mi iau de grijă, să văd că totul e ok și pot să mă relaxez în weekend. Era vineri și în sfârșit urma să am un weekend liber de la muncă.”
Ultimul clopoțel a sunat, Maria s-a dus la farmacie și apoi acasă, unde se simțea cel mai în siguranță să facă testul. Știa că nu era nimeni acasă în acea zi, deci nu trebuia să explice familiei ei ce urma să facă. Denis o aștepta afară, în fața blocului. Ceasul ticăia, bețigașul stătea pe marginea chiuvetei albe iar restul stăteau lângă, încă nefolosite. În mai puțin de cinci minute, pe cadran au apărut două liniuțe roz-închis. 

Maria era însărcinată. Mai avea cinci luni până să împlinească 18 ani.

Peste 15.000 de minore au născut în 2022. În general, România depășește cu mult media europeană la nașteri la minore: în țară rata era de 12%, iar la nivel european 4%.

„Ce voi face acum?”. Fata și-a luat inima în dinți, a ieșit din baie după ce a mai făcut un alt test și s-a dus la Denis, care stătea pe o bancă și o aștepta cu sufletul la gură, cu testele în mână. Deși erau ușoare, parcă ținea în palmă o cărămidă. Să crești un copil la doar 17 ani. Apoi, era și vestea pe care trebuia să i-o dea iubitului ei, a cărui viață urma să se schimbe alături de a ei. Când l-a văzut, prima ei reacție a fost să râdă. A râs zgomotos, de parcă tocmai auzise cea mai bună glumă din viața ei.

„Sunt însărcinată. Testele sunt pozitive.”

Denis mi-a mărturisit că în acel moment credea că iubita lui glumește. Dar testele nu mințeau; soarele de primăvară strălucea direct pe acele liniuțe rozalii.

„Ce vrei să faci?”, a întrebat-o Denis. „Vrei să-l păstrezi?”.

Deși erau amândoi speriați, Maria mi-a mărturisit că a decis să păstreze sarcina pentru că a simțit că este ceea ce trebuia să facă. „M-am gândit că dacă Dumnezeu mi-a dat copilul acesta, a fost cu un scop. Totul se întâmplă cu un motiv, până la urmă”. Deși testele i-au oferit un rezultat pe moment, fata a dorit să meargă și la un control ginecologic, pentru a-i fi confirmată oficial sarcina.

După acea vizită medicală, Maria a început să se gândească la cum le va da părinților ei vestea. Tatăl ei era plecat din țară atunci ca șofer de tir, iar mama ei era în Onești, casnică. Nu apucaseră  să îl cunoască pe Denis, Maria nu venea des pe acasă, însă ei știau că fata are o relație. S-a gândit că prima dată să-i spună mamei vestea, dar nu dorea să o facă brusc. „M-am dus la ea și i-am zis că îmi întârziase menstruația câteva zile. Apoi i-am spus că îmi cumpărasem un test de sarcină și ieșise pozitiv.” Mama Mariei nu a mai vorbit cu fata două săptămâni după aflarea acestei vești. Mama ei i-a mărturisit mamei lui Denis apoi că și-ar fi dorit să termine școala mai întâi și să „nu se lege la cap”. La o săptămână după ce Maria a mers cu Denis acasă, fata s-a împăcat cu părinții ei.

În aceste două săptămâni fără o vorbă de la mama ei, Maria a împlinit 8 săptămâni de sarcină și tot atunci a ajuns la spital, din cauza unor stări de rău. Denis a dus-o la control, însă în acea seară era în tură la pază chiar unchiul lui și așa a aflat familia lui despre sarcină. Orașele mici care văd și știu tot. Mama lui Denis mi-a mărturisit că atunci când cumnatul ei a recunoscut numele și i-a spus despre internarea fetei la spital, l-a sunat imediat pe Denis.

Denis i-a spus că fata este suspectă de apendicită și de aceea a adus-o la un control. „La ce secție este internată?”, a mai întrebat mama băiatului. „La ginecologie.” Nu avea și aici un răspuns pregătit. Secretul a ieșit la iveală.

La o lună după ce a făcut primul test, Maria s-a mutat din cămin într-o garsonieră împreună cu Denis.

Școala

Maria a găsit sprijin în colegi și în diriginta ei, Dana Bibrie. Profesoara încă își amintește momentul când Maria a venit la ea și i-a spus despre sarcină. „Era sfârșitul primăverii și mi-a zis că în august, după ce împlinește 18 ani, se căsătorește și că de-abia așteaptă să nască. Era o lumină pe fața ei.” 

Dana Bibrie a fost diriginta Mariei pe tot parcursul celor 4 ani de liceu. Predă matematică din 2007 la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi”. Diriginta s-a bucurat să audă că Maria nu dorea să renunțe la școală și a rămas impresionată de determinarea fetei în ce-i privește viitorul. „Mi s-a părut puțin cam devreme, un copil cu copil, dar hotărârea ei m-a convins că știe foarte bine ce vrea! Fiind mamă, am încercat să o ajut cum pot.” 

Acest ajutor a venit prin discuții cu cadrele didactice pentru a-i posta cursurile pe Classroom, completarea unei cereri pentru ore online, din momentul în care Maria a intrat în luna a opta de sarcină. După ce fata s-a întors la școală în luna februarie a acestui an, Dana Bibrie a ajutat-o să recupereze lecțiile pe care le pierduse la matematică atunci când a născut. 

„Colegii mei au fost înțelegători cu ea, căci în liceu au mai fost cazuri de fete care au devenit mame tinere. Cu toții am apreciat-o pentru faptul că nu a dorit să abandoneze școala și am încercat să nu-i îngreunăm situația.”

Maria nu a beneficiat de bursa dedicată mamelor minore deoarece atunci când a născut, ea deja era majoră. A împlinit 18 ani pe 16 august 2024, când era în șase luni de sarcină. Singurul venit pe care îl are acum este alocația copilului, care ajunge la 794 de lei. 

Potrivit Metodologiei de acordare a burselor, mamele minore care continuă studiile vor primi suma de 700 de lei lunar pe perioada cursurilor școlare, a examenelor de capacitate și a stagiilor de practică, în cazul liceelor cu profil tehnologic. Ministerul Educației a anunțat în luna iulie anul aceasta că vor tăia din bursele pentru elevi pentru a reduce din deficitul bugetar. Au fost vizate și bursele pentru mame minore. După lungi discuții în spațiul public și presiune din partea ONG-urilor care le sprijină pe mamele minore, bursele au rămas, dar nu mai pot fi cumulate cu cele de merit și se acordă doar în perioada în care tânăra își crește copilul și frecventează simultan cursuri la liceu. Aproximativ 900 de mame minore au beneficiat de bursă în 2024, potrivit Edupedu. 

Colegii

Profesorii nu au fost singurii care au înțeles-o și sprijinit-o. Maria a avut-o alături și pe colega ei de bancă, Mălina Pătrașcu. „Când mi-a spus vestea, sarcina era abia în două luni. Am fost surprinsă, dar am văzut-o pe Maria bucuroasă și deloc speriată. Am început să o sprijin cum am știut mai bine.” Mălina nu simte că relația dintre cele două s-a schimbat de când Maria a născut, ba chiar o simte pe colega ei mai apropiată. Din punctul ei de vedere, Maria este așa cum o știa din clasa a noua. Cu mai multă responsabilitate, bineînțeles, de când a devenit mamă.

Maria nu a fost prima fată din liceul ei care a rămas însărcinată în timpul anilor de studiu. Potrivit asistentei medicale a Colegiului Tehnic „Gheorghe Asachi”, în 2024 au rămas însărcinate Maria și o altă elevă de clasa a noua care a și renunțat apoi la studii. Au existat cazuri și în alți ani.

Odată cu aflarea veștii, unii apropiați au adus în discuție opțiunea de a renunța la studii, însă Maria s-a opus vehement. „Am învățat trei ani degeaba, ca să mă las acum?”, a spus ea atunci. A continuat să lucreze la pizzerie până în trimestrul al doilea, când sarcina începea să devină mai avansată și îi era din ce în ce mai greu să stea în picioare. 

Denis a susținut-o în ceea ce privește continuarea liceului: „Era ultimul an de liceu și chiar nu avea rost să se lase. Am ajutat-o cu multe lucruri și în timp sarcinii, dar ea fiind o fire energică nu mă lăsa să fac totul. Ne împărțeam treburile și când vedeam că obosește, luam o pauză.”

De asemenea, și soacra Mariei o încuraja zilnic să meargă la liceu și să continuie ce a început. „I-am zis că o să stau eu cu copilul, numai să se ducă la școală.”

85% dintre fetele sub 18 ani care au rămas însărcinate în 2021 au abandonat școala, arăta o analiză realizată de Salvați Copiii cu date din 2021, citată de Hotnews. Din 2021 au început să se acorde și bursele pentru acestea ca să continue studiile. Studiul din 2024 al Salvați Copiii arată  că 39% dintre gravide și 24% dintre fetele care deja au născut continuă să meargă la școală. O dublare așadar a numărului acestora. Dintre fetele care au participat la studiu, 32% dintre ele erau în clasa a zecea, 31% într-a unsprezecea, iar 5% în gimnaziu, în clasa a șaptea și a opta.

Legi pentru ca mamele-minore să continue școala

Mihai Ursachi, directorul Colegiului Tehnic „Gheorghe Asachi”, a declarat pentru Școala9 că fata despre care a menționat asistenta medicală că a rămas însărcinată în clasa a noua este singurul caz de abandon școlar din ultimii ani. „A venit la liceu o perioadă, însă la un moment dat nu s-a mai prezentat la laboratoare, a rămas cu situațiile neîncheiate și, din păcate, a rămas doar cu 10 clase.” 

Directorul își amintește că Maria a venit la el însoțită de diriginta ei cu cererea completată. Tânăra mamă a continuat să meargă la școală până în luna a 8-a de sarcină, când a intrat oficial în online. 

A putut face acest lucru datorită unui amendament la legea educației care garanta mamelor minore posibilitatea să-și continue studiile în regim online sau hibrid. Propunerea făcută de deputatele USR Oana Țoiu și Monica Berescu a fost adoptată în septembrie 2024, aceasta fiind introdusă într-un program dedicat reintegrării mamelor minore în sistemul educațional valabil pentru gimnaziu și liceu. 

Mihai Ursachi crede că este importantă reintegrarea mamelor minore în colectivul școlar și se bucură că a găsit sprijin, ca director de liceu, și în legislație, iar implementarea cursurilor online încă din pandemie a facilitat acest proces.

Maria devine mamă

Sarcina Mariei a decurs fără mari probleme, doar tensiunea mare pe care o monitoriza la fiecare control. Maria spune că a cunoscut în această perioadă câteva femei doctor care o tratau fără empatie și îi prezentau doar cele mai negre scenarii. „Știu că e meseria lor, dar auzeam foarte des doar despre cum e foarte posibil să pierd sarcina și rar ceva pozitiv.” În primele săptămâni de sarcină, a cunoscut un doctor care i-a spus că pentru 700 de lei în plus, îi poate face avort. „Nici nu m-a întrebat ce vreau, m-a văzut tânără și a presupus că îmi doresc o întrerupere de sarcină.”

19 noiembrie 2024. Contracțiile au început, Maria ajunge la spital și este băgată în sala de nașteri pentru cezariană. Tensiunea mare din timpul sarcinii o punea în pericol, așa că doctorul a decis că este mai sigură o astfel de intervenție. În salon cu Maria mai era o femeie de 30 de ani, care urma să nască primul copil.

La ora 12 și 13 minute, Maria a devenit mama Aryei Ioana, un nume pe care l-a ales după un personaj dintr-un serial turcesc cu același nume. La naștere a fost singură deoarece nu i-a fost permis lui Denis să intre în sala de operații. „La câteva ore după ce am născut, deja mă plimbam prin salon, mă simțeam bine”, mi-a spus Maria.

Maria și-a tatuat numele fetiței pe clavicula dreaptă cu cerneală roșie cu o inimă alături și pe clavicula stângă cuvântul „blessed”. Pe 5 decembrie a postat prima fotografie cu fiica ei pe Facebook, în care i-a ascuns fața cu un emoji. A primit comentarii de susținere și iubire de la rude și prietenii de pe internet.

Ceea ce nu s-a văzut pe internet a fost prima lună cu Arya acasă, în care Maria crede că a trecut prin depresie postnatală. „La început nu lăsam pe nimeni să pună mâna pe ea, decât pe tatăl ei. Am citit mai târziu că acesta ar fi un simptom al depresiei postnatale, dar nu sunt sigură.” Maria nu a fost niciodată la psiholog pentru un diagnostic oficial.

Sprijin a primit nu doar de la soțul ei, Denis, ci și de la mama acestuia, Loredana Zota. Femeia consideră că Maria și Arya au fost salvarea fiului ei. „Înainte ca el să fie cu Maria, intrase în patima asta a jocurilor, cu anturajele, era rebel. Când am aflat de sarcină, eu am văzut-o ca pe o binecuvântare. Noi mereu am mai vrut un copil după fratele lui Denis, dar din păcate nu s-a putut.” Loredana a mărturisit că venirea Aryei pe lume l-a responsabilizat pe băiatul ei, s-a lăsat de viciile din trecut, s-a angajat și s-a schimbat complet.

Din nou la școală

În ianuarie 2025, după două luni în care a intrat doar online la ore, Maria a revenit la cursuri. Parcă nimic nu se schimbase, colegii au primit-o bine și profesorii nu au pus presiune pe ea. „Am mai lipsit de la unele ore din cauza sarcinii sau când am născut, iar scutirile m-au ajutat.” Era totul ca înainte. Cu câteva excepții: venea la ore cu câteva ore dormite, iar la mijlocul programului pleca acasă pentru a-și hrăni fetița. 

Liceul la care învață Maria este la o distanță de 30 de minute de mers pe jos și 10 cu mașina față de garsoniera unde s-a mutat cu Denis. Așadar, în jurul orei 11, Maria ieșea pe poarta liceului, se ducea la mașină și conducea până la fetița ei, care rămânea fie cu Denis, fie cu mama lui. Stătea acasă jumătate de oră și apoi se întorcea la cursuri. Orele se terminau la 14. 

„Când mai prindeam puțin de timp în pauze sau nu făceam vreo oră, învățam pentru Bac sau făceam teme. Nu am făcut pregătire la nicio materie, învățam când dormea fata”, a povestit Maria.

Singura fată cu păr roșu din mulțime

29 mai 2025. Cinema Capitol Onești. La ora 11:05 am intrat în cinematograful unde a avut loc ceremonia de absolvire a Colegiului Tehnic „Gheorghe Asachi”. Psihologa liceului, Oana Zaharia, le-a vorbit părinților și absolvenților despre importanța învățăturilor oferite de profesori și datoria lor de a le folosi în viață. După aceea, preotul Nicolae Zaharia a ținut o slujbă și a încheiat momentul cu un mesaj adresat elevilor: să nu uite niciodată de rădăcinile lor, indiferent de cât de departe vor pleca în viață.

Ceremonia a continuat cu premierea șefului de promoție și predarea „cheii succesului” reprezentantului claselor a 11-a.

Ora 11:30. În rândurile de sus, se vede părul roz al Mariei și lângă ea Denis, mama Mariei, alături de surorile ei. Maria cu Arya în brațe. La un moment dat a ridicat roba și și-a alăptat fetița în timp ce își privea colegii olimpici premiați pe scenă.

Momentul premierii a venit și  fiecare clasă a pregătit câte un videoclip tip slideshow, cu amintiri din cei patru ani de liceu. Când au fost strigați toți elevii clasei a 12-a B2, clasa Mariei, adică a 12-a C1, s-a ridicat de pe scaune și s-au îndreptat spre marginea scenei. Maria stătea printre colegi la finalul rândului pregătită să se ridice când își aude numele strigat.

„Hereș Nicoleta-Maria!” În sală au început aplauzele. Cu ea s-a terminat strigarea catalogului, apoi a urmat o poză de grup. Diriginta Dana Bibrie i-a spus Mariei „Bravo!”.

„Cum să nu o fi ajutat-o pe Nicoleta? Doar e copilul meu!”, a spus diriginta și a luat-o în brațe pe fată.

Maria, Arya și viața lor acum

Arya nu-și va aminti această scenă, însă am putut să văd mândria Mariei atunci când o ținea în brațe la absolvire. Stăteau amândouă pe cele mai înalte rânduri din cinematograf, sala plină de prieteni și părinți emoționați. Arya are acum opt luni, iar la fiecare aniversare, mama ei o îmbracă într-o ținută nouă și o așează lângă un calendar mare, pentru a marca timpul care a trecut. Luna aceasta, a îmbrăcat-o într-un costum de capșună.

Am rugat-o pe Maria să facă un joc de imaginație, să se gândească ce mesaj i-ar lăsa Aryei pentru când va ști să citească.

„Te-am adus pe lume la 18 ani. Eram încă un copil în multe privințe, dar ziua în care te-am ținut în brațe pentru prima dată, am simțit un fel de iubire care m-a crescut dintr-odată. Poate nu am toate răspunsurile, am învățat multe din mers. Dar ce am avut dintotdeauna a fost inima plină de dorință de a te iubi, proteja și a deveni o mamă mai bună pentru tine. Te-am iubit din prima clipă și te iubesc în fiecare zi. Sper că într-o zi să fii mândră de mine, așa cum sunt eu că ești fiica mea.”

Mai multe despre cum ar putea fi implementat un program național de educație sexuală, în proiectul de jurnalism de soluții REZOLVAT.