„Dragi frați și surori,
Când am fost invitat să încep acest drum al pregătirii, participării și proiectării unui pact educațional global, nu mi-aș fi putut închipui niciodată situația în care acest pact urma să se dezvolte. COVID a accelerat și amplificat multe urgențe și ne-a relevat multe alte urgențe: criza sanitară, urmată de criza economică și socială.
Potrivit datelor recente ale organizațiilor internaționale, confruntăm o catastrofă educațională. Poate suna puțin prea puternic, dar vorbim de o catastrofă educațională atunci când 10 milioane de copii sunt pe punctul de a abandona școala din cauza crizei economice generate de coronavirus, a crescut decalajul educațional deja alarmant cu alte două sute de milioane de copii de vârstă școlară care au fost excluși de la orice activitate educațională.
În fața acestei realități dramatice, știm că măsurile sanitare necesare vor fi insuficiente dacă nu vor fi însoțite de un nou model cultural. Această situație a dus la creșterea conștienței faptului că trebuie să imprimăm un model de dezvoltare care să respecte și să protejeze fiecare persoană și care să plece de la oportunitățile pe care globalizarea o oferă comunității și popoarelor, însănătoșind această casă comună pe care o avem și protejând pacea. Criza pe care o traversăm este o criză totală care nu se poate reduce sau limita la un singur scop sau sector. E integrată.
COVID ne-a făcut să recunoaștem, la nivel global, că este în criză inclusiv modul în care înțelegem realitatea și relaționarea dintre noi. În acest context, realizăm că nu ajung rețete simpliste sau pline de optimism fără substanță.
Recunoaștem puterea transformațională a educației: educarea pariază pe speranța care rupe determinismul și fatalismul care ar face ca egoismul puterii, conformismul slăbiciunii și ideologia utopică să se impună ca singura variantă.
Educația a fost dintotdeauna un act de speranță care invită la coparticipare și la transformarea logicii sterile și paralizante a indiferenței într-o altă logică, una care poate cuprinde apartenența noastră comună.
...
Suntem conștienți că un drum în viață are nevoie de o speranță fondată pe solidaritate și că orice schimbare cere un parcurs educațional pentru a construi noi paradigme capabile de a răspunde la provocările și urgențele lumii contemporane, de a înțelege și găsi soluțiile la exigențele fiecărei generații.
Credem că educația este una dintre căile cele mai eficiente pentru a umaniza lumea și istoria. Educația este, peste toate, o chestiune de iubire și responsabilitate care se transmite în timp, din generație în generație. Prin urmare, educațiea propune un antidot natural la cultura individualistă care uneori degenerează în adevărate culte ale sinelui și indiferenței.
Viitorul nostru nu poate sta în divizare, în sărăcirea facultății gândirii și imaginației, a ascultării și dialogului înțelegerii reciproce. Viitorul nostru nu poate fi asta.
Astăzi e nevoie de o nouă etapă a angajamentului educațional care implică toate componentele societății. Ascultăm strigătul noilor generații care pune în lumină exigența și în același timp oportunitatea stimulantă de a crea un drum educațional nou, care să nu ne distragă atenția, favorizând inechități sociale apăsătoare, violarea drepturilor, sărăcie extremă și deșeuri umane.
E vorba despre un parcurs complet care adresează acele situații de însingurare și neîncredere față de un viitor care generează în rândul tinerilor depresie, dependențe, agresivitate, ură, barbarie și fenomene de bullying. Nu poți rămâne indiferent față de violențe și abuzuri față de minori, față de fenomenul mamelor-copil și a copiilor-soldați, față de drama minorilor sclavi, toate acestea alăturându-se suferinței planetei noastre, la care se adaugă o exploatare fără cap și fără inimă care a generat o criză gravă a mediului și climatică.
În istorie există momente în care e necesar să luăm decizii de căpătâi care poate nu sunt în congruență cu modul nostru de viață, dar sunt în mod particular o decizie determinantă în fața posibilelor scenarii viitoare.
În situația acestei crize sanitare, care a provocat pierderi, credem că acesta este momentul de a realiza un pact educațional global pentru ca tinerele generații, care implică familiile, comunitatea, școlile și universitățile, instituțiile, religiile, guvernanții, întreaga umanitate, pentru a forma oameni mari.
...
Valorile practicilor noastre educaționale nu vor fi insuflate doar prin promovarea unor probe standardizate, ci și din capacitatea de a incita inima unei societăți și de a da viață unei noi culturi.
O lume diferită e posibilă, dar cere să învățăm să o construim. Și asta implică întreaga noastră umanitate.
Facem un apel în mod special, în orice parte a lumii s-ar afla, la bărbații și femeile din cultură, știință, sport, la artiști, la media, la toți care subscriu acest pact și care prin jurământul și munca lor devin promotorii valorilor grijii, păcii, justiției, binelui, frumuseții, ospitalității și frăției.
Nu trebuie să așteptăm totul de la cei care ne guvernează. Ar fi infantil. Ne dorim un spațiu al responsabilității, capabil de a genera noi procese și noi transformări. Trebuie să fim parte activă în reabilitarea și în susținerea societăților lovite. Azi suntem în fața unei ocazii imense de a ne exprima modul nostru de a ne înfrăți și de a fi bunii samariteni care preiau asupra lor durerea pierderilor în loc de a alimenta ura și resentimentele.
...
Să punem în centrul fiecărui proces educațional formal și informal omul, valoarea sa, demnitatea sa, pentru a sublinia unicitatea fiecăruia, frumusețea și specificul fiecăruia, în același timp cu capacitatea sa de a fi în relație cu alții și cu realitatea care-l înconjoară, respingând acel stil de viață care promovează cultura deșeurilor (n.r.: a consumismului).
...
E timpul să privim înainte cu curaj și speranță. Peste toate, am convingerea că în educație stă sămânța speranței, o speranță de pace, justețe, frumusețe și bunătate. O speranță de armonie socială. Vă reamintesc, frați și surori, că marile realizări nu se construiesc în jurul mesei. Există o arhitectură a păcii în care intervin varii instituții și persoane dintr-o societate, fiecare cu propria competență, dar fără a exclude pe nimeni.
Așa trebuie să mergem înainte, împreună, fiecare dintre noi așa cum este, dar cu toții împreună, privind înainte față de această construcție a civilizației armoniei, a unității, unde nu există loc pentru această pandemie cumplită a culturii deșeurilor.
