Doi liceeni și revista lor „Se poate”

În Doanca, județul Olt, unde a copilărit Aneline Gulie, munca începe devreme și se termină la apus. Pentru multe familii de aici, creșterea animalelor și agricultura sunt principalele surse de venit, iar munca din gospodărie ajunge, adesea, să fie împărțită și copiilor. 

„Se poate” a apărut ca răspuns la această realitate.

Aneline era încurajată de părinții ei să se concentreze pe școală, dar vedea că alți copii din sat sunt nevoiți să își ajute familiile la treburile din gospodărie și la câmp. 

S-a gândit că o revistă ar putea să le arate tuturor copiilor din sat că își pot schimba perspectiva și pot vedea dincolo de universul lor, indiferent de mediul din care provin și că poate să îi și informeze. 

„Voiam să atragem atenția și să inspirăm oamenii, să îi convingem că se poate și în același timp și să-i trezim la realitate cu privire la anumite aspecte, anumite adevăruri care poate că sunt greu de acceptat. Ne doream să plantăm semințe în mințile oamenilor”, povestește Aneline. 

Revista „este pentru cei care nu caută doar să confirme ceea ce deja cred, ci sunt dispuși să exploreze idei incomode și să își extindă modul de gândire”, spune și Andrei Bălan, cofondator al revistei.

„Cititorii pot pleca cu o perspectivă mai bine conturată asupra lumii și a propriului potențial”, explică Andrei.

Iată câteva articole din revistă:

• „Indiferența indusă: Cum suntem descurajați să ne pese de schimbările climatice.” (Nr. 4)
• „Ciclul sisific al istoriei: De ce repetăm aceleași greșeli la nesfârșit?” (Nr. 6)
• „Între inimă și rațiune: Putem fi şi empatici și critici cu liderii noștri?” (Nr. 6)
• „Cum am ajuns să percepem inteligența artificială drept un refugiu?” (Nr. 10)
• „Frica de a irosi timpul.” (Nr. 11)

„Fie pornim de la o persoană sau de la o idee de articol și, pe baza acelei idei, le dezvoltăm și pe celelalte, noi și redactorii noștri, după care facem o selecție; fie pornim de la o temă generală și facem brainstorming de idei pe baza acelei teme”, explică Aneline cum își găsesc subiectele.

Alteori, se iau pur și simplu după contextul social din acel moment. „Ne bazăm uneori și pe International Awareness Months precum Black History Month, Pride Month, Women's History Month sau doar pe ce sărbători se află într-o lună anume”, adaugă Andrei Bălan.

În martie, în numărul 15 al revistei, de pildă, au publicat și chestionarul făcut de Aneline și Andrei despre cum contribuțiile femeilor au fost trecute cu vederea în istorie și de ce acest lucru contează și astăzi. 65% din cei peste 200 de respondenți, de exemplu, au spus că școlile și universitățile nu fac „o treabă bună” în recunoașterea contribuțiilor femeilor în știință. 

Cum a pornit totul?

În 2024 Aneline a participat la „Harvard Journalism Academy” în format online, unde a reușit să interacționeze cu editori de la The New York Times și cu cei din echipa „The Harvard Crimson”. Datorită lor, a văzut mai multe laturi ale jurnalismului și și-a dat seama că îi place domeniul. Așa a început să fie brodată povestea Revistei „Se poate”.

Aneline avea nevoie de un partener pentru toată munca pe care o presupune o revistă. Julia Boca, consultantă educațională, care îi consilia pe Aneline și Andrei pentru admiterea la facultate în afară, le-a făcut cunoștință. În vara lui 2024 s-au pus pe scris.

Prima întâlnire a fost online și chiar de atunci și-au dat seama că au lucruri în comun, că sunt ambițioși și curioși. Au recrutat alți liceeni. În echipă sunt 20 de persoane cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani care se ocupă de design-ul grafic al revistei, de editarea și publicarea articolelor.

Impact

După un an și jumătate de la primul număr, revista a adunat aproximativ 630 de mii de vizualizări pe platforma „Yumpu” pe care au încărcat primele 12 ediții.

Pe Instagram au strâns 360 de urmăritori și multe postări despre subiectele din publicații. O poți vizita aici.

Cel mai mare impact, însă, se vede în viețile echipei de tineri. Andrei spune că așa își exprimă ideile pe care altfel nu le-ar discuta față în față cu alte persoane. În „Se poate” a simțit că are libertatea să vorbească despre orice subiect e pasionat, cum ar fi cărți, filme, artă sau muzică. Pentru el, activitatea este o formă de relaxare mentală mai ales când are programul încărcat.  

Aneline se bucură că prin intermediul revistei s-a apropiat de alți tineri și totodată de Andrei. Revista a învățat-o cum să gestioneze o echipă și să dea feedback constructiv sau să scrie.

„Pot spune că, într-un fel, am crescut odată cu această publicație. Nu doar noi i-am ajutat pe alții, ci și revista ne-a ajutat pe noi”, povestește Aneline.

Acum, Aneline și Andrei se pregătesc să plece în afară pentru studii. Amândoi vor fi promoția 2030 la facultăți din SUA. 

Viitori studenți la Colorado College și Harvard University

După Bac, Aneline și Andrei vor începe să-și facă bagajele pentru America de Nord. Vor fi la peste 2.000 de mile distanță unul față de celălalt:  Aneline la Harvard University și Andrei la Colorado College. 

Aneline a aplicat la Harvard Early-Action, ceea ce înseamnă că a aplicat mai devreme decât majoritatea elevilor, pentru a primi un rezultat mai rapid. 

Era 19 decembrie 2025, ora 02:00. Aneline dădea refresh pe pagina portalului cu rezultate. Se uita înspăimântată la butonul de „View update”. 

„Simțeam că ard pe dinăuntru, dar am apăsat.”

Pagina i-a fost inundată de confetti și sunetul videoclipului de felicitări pentru admiterea la Harvard. 

Aneline descrie momentul ca pe un șoc și o bucurie, dar cel mai mult ca pe o adevărată împlinire și libertate.

„Visasem de o grămadă de ori înainte acest moment. Îl visasem de atât de multe ori încât în momentul în care s-a întâmplat cu adevărat, îmi era teamă să nu fie, din nou, doar un vis”, povestește Aneline.

Aneline mereu a crezut că se poate și asta a dus-o și printre următorii studenți la Harvard. De la naveta zilnică între Doanca și Corabia și până la admiterea la Harvard, spune că a văzut dincolo de orice limite. Revista s-a născut din modul ăsta de a gândi.