Adelina Mărăcine lucrează în presă din 2017. După ce a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării a Universității din București, a devenit redactor la „Adevărul” și, ulterior, reporter al ediției „Weekend Adevărul”. S-a alăturat echipei „Libertatea” în vara anului 2021 și poate fi găsită la adelina.maracine@ringier.ro.
Din totalul burselor de merit, de aproape 462.000, sub 2%, adică 8.500, merg în acest an școlar către elevii cu medii mai mici de 5. În jur de 150 de copii au medii sub 2, arată datele Ministerului Educației. Modul de acordare a burselor de merit pentru primii 30% dintr-o clasă în ordinea mediilor a creat dezbateri și a adus deopotrivă aprecieri, dar mai ales critici. Premierul Marcel Ciolacu a cerut schimbarea metodologiei, spunând că „nu poate fi acceptat” ca elevii cu nota 2 să primească burse de merit. Unde trebuie să ne uităm, totuși, când vorbim despre bursele școlare? Ar fi fost aceeași discuție dacă bursele s-ar fi numit altfel, nu „de merit”?
De-a lungul timpului, conceptul de „loose parts” a avut un impact puternic asupra profesioniștilor care lucrează în educație, în special cea timpurie și cea derulată în aer liber.
Îmi amintesc de profesorul meu de română. Impunător, cu un mers regal. Intra în clasă (nu știu cum se făcea că ora de română era de cele mai multe ori după cea de sport), strâmba din nas și spunea: „Trei lucruri sunt urâte în lumea asta: să minți, să furi și să duhnești.” Înțelegeam ce voia să spună (mai ales atunci când folosea ultimul verb) și încercam din răsputeri să îndepărtăm de noi, în mica baie a școlii, cu apă rece, în acele vremuri în care antiperspirantele erau doar ilustrații de Neckermann, mirosul de transpirație. Ne atrăgea atenția acest ultim verb (bine, el nu folosea verbul „a duhni”, ci un altul, mult mai dur ca sonoritate), iar celelalte două treceau cumva în plan secund.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
