Adelina Mărăcine lucrează în presă din 2017. După ce a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării a Universității din București, a devenit redactor la „Adevărul” și, ulterior, reporter al ediției „Weekend Adevărul”. S-a alăturat echipei „Libertatea” în vara anului 2021 și poate fi găsită la adelina.maracine@ringier.ro.
De la Școala de vară SOS din Prahova, internetul a păstrat în memorie în special dansurile Dianei Șoșoacă pe ritmurile piesei „Kibori”. O foarte mică parte. Școala SOS a însemnat discursuri de multe ore despre „valorile legionare” sau naționaliste și din când în când, scandări „Free Palestine”. Am fost în primele două zile la Școala de vară SOS România, organizată în Prahova, și îți spun cum a fost.
Majoritatea școlilor românești, vechi sau noi, sunt împânzite de intrări: intrarea din spate, intrarea din față, intrările în diferite corpuri, intrarea elevilor și cea a profesorilor. Ultimele două ar putea să se transforme într-una singură, potrivit propunerii Consiliului Național al Elevilor. Nu există în vreo lege intrările separate, e doar o moștenire a unei perioade în care privirile elevilor nu se întâlneau cu cele ale profesorilor decât pe hol și în clasă. Mai are sens azi să păstrăm această graniță? Școala 9 a vorbit cu cinci elevi și cinci profesori pentru a le afla părerea despre propunere.
Teodora Trișcă (33 de ani) este profesoară de engleză la Lechința, în Bistrița-Năsăud. Conduce o oră în fiecare zi până la școală ca să le deschidă copiilor o nouă lume: face cu ei ateliere de poezie, iar vara a făcut o școală de vară cu teatru, dans și scriere dramatică. Crede că pentru a se dezvolta, și elevii și profesorii trebuie să mai iasă din spațiul rigid al școlii. „Eu am fost la multe activități pe lângă școală din dorința de a-mi explora eu personal, pentru mine, partea creativă. Pe urmă am aplicat-o și în meseria mea.”
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.
