
Sunt lucrător de tineret. Visez să fac lumea un loc un pic mai bun pentru copii și tineri, pornind de la lucruri simple: hârtie igienică la toaletă, acces la joacă și la sport, profesori empatici dătători de aripi. Văd în fiecare copil un om cu potențial extraordinar și muncec să vadă asta și ceilalți.

Cum arată creierul unui solist de operă în secunda dinaintea unei arii? Cum poate ascunde dilema clasică: „oi fi încuiat ușa?” Ce mănâncă, cum doarme, cum respiră corect, ce minciuni a ascultat de la profesori și ce-a învățat pe pielea lui? Trei voci (un bariton, un tenor și o soprană) ne lasă să tragem cu urechea în culise.
Sistemul de educație se confruntă din nou cu perspectiva unei greve generale, la 18 ani de la ultima, la care au cerut o finanțare substanțială a sistemului. Se întâmpla după demisia ministrului de atunci Mircea Miclea fiindcă nu primise cei 6% din PIB promiși pentru învățământ. Cadrele didactice se pregătesc să oprească întreaga activitate de luni, 22 mai, până când Guvernul le majorează salariile. După Revoluție și până acum, angajații din învățământ au făcut trei greve importante, cea mai lungă în 2005.
Nevăzute, neglijate, uneori batjocorite. Doamnele de serviciu vin primele în școli și încuie ușile seara. Fac o muncă importantă, dar cu care ne-am obișnuit într-atât încât nu-i mai dăm importanță, nici n-o mai vedem. Lor și muncii lor le dedică editorialul din această săptămână Profesorii de Școala 9, Monica Halaszi și Horia Corcheș.