
Fost clovn, actual muscă pe teren, mamă, biciclistă; veșnic cu dor de ducă.

„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.
Articol susținut de Fundația Orange. Alfabetizarea digitală a devenit o competență esențială aproape în orice profesie de astăzi, și pe această nevoie s-a modelat și a crescut programul SuperCoders, dezvoltat de Fundația Orange împreună cu Simplon România. Pe parcursul mai multor luni, copiii între 10 și 14 ani din rural sau urban învață să programeze în Scratch, dar și să aibă mai multă încredere și reziliență și apoi, cele mai bune 50 de proiecte au șansa să intre în Academia SuperCoders #11.
„Am ratat câteva săptămâni”, îmi spun mulți profesori și directori de școli. „Nu am știut ce să facem, fiecare a făcut ce a vrut, iar unii nu au vrut să facă nimic”, completează un director. Probabil că așa este: ne-a prins criza total nepregătiți, ca de obicei, aș spune eu. Însă în acest moment nu ne ajută cu nimic să intrăm în paradigma lamentărilor sau învinovățirii unei instituții sau alteia.