Anca Tîrcă a absolvit Facultatea de Limbi Străine la Universitatea din București, a urmat numeroase cursuri postuniversitare în SUA, Marea Britanie, Olanda, Slovenia, Republica Cehă, Italia, Spania, Polonia etc. și lucrează în sectorul educațional de aproape 40 de ani, mai întâi ca profesoară și directoare de școală și, ulterior, ca trainer, manager de proiect, autor al multor publicații, dezvoltator de curriculum, evaluator, consilier, team leader, expert cheie și consultant. În toți acești ani, Anca a contribuit la reformarea sistemelor de învățământ din România și din străinătate, implicându-se în programe finanțate la nivel internațional, care se ocupă de analiza de politici, consolidarea capacităților instituționale, curriculum, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice etc., fiind angajată pentru activități de consultanță de către Banca Mondială, Comisia Europeană, Fundația pentru o Societate Deschisă, Centrul Educația 2000+, British Council, Consiliul Europei, UNICEF, Know How Fund, Donetsk Human Rights School etc . A lucrat atât pentru companii private (WYG International UK , WYG Turcia, ECO Belgia, MBC Consulting, școli private etc.), cât și pentru instituții de stat (Ministerul Educației, inspectorate școlare etc.) din România, Marea Britanie, Turcia, Ucraina, Polonia, Croația, Ungaria, Spania și Italia. Este blogger la http://ancatirca.blogspot.ro/.
Potrivit unui sondaj al Institutului Român pentru Evaluare și Strategie (IRES), părinții vor ca școala să-i facă pe copii respectuoși, disciplinați și studioși, iar creativitatea și independența sunt mai puțin importante pentru ei. Domnica Petrovai, psihoterapeut și psiholog clinician, ne explică de ce și vorbește, în interviul pentru Școala 9, despre așteptările de la elevi ale părinților și profesorilor și despre experiențele și emoțiile care complică relațiile dintre adulți și copii.
Întrebarea „ce vrei să te faci atunci când te faci mare?” ne însoțește copilăria și, într-o formă sau alta, revine pe parcursul școlii. Răspunsul așteptat, atât de bunici, cât și de profesori, este de tipul: doctor, avocat, pompier sau șofer.
La 19 luni de când au fost închise pentru prima dată școlile, România tot nu și-a pregătit (sau echipat) profesorii pentru a preda online și nici să asigure condiții minimale pentru învățarea de acasă. Sute de mii de copii în continuare n-au o conexiune sigură la internet și nici dispozitive decente de pe care să poată lucra. Nu mai vorbim de o formare minimală pentru ei sau părinții lor. Guvernul nu pare să aibă o strategie pentru a remedia situația dezastruoasă, iar pe termen lung consecințele le vom plăti cu toții.
