
Cel mai mult pe lume îmi place să fiu reporter. Nu știam asta când am dat la Facultatea de Jurnalism la Iași, dar am avut fler. Până la Școala9, în cei 20 ani de presă, am fost redactor-șef la „Opinia Studențească”, reporter la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și la Libertatea. Îmi place să fiu pe teren, să vorbesc cu oamenii, să filmez, să montez, să documentez, să scriu.

Putem pune altceva în locul așa-zisei săli de studiu/detenție? Am vorbit cu profesori și elevi despre cum ar vedea ei adresarea disciplinei la ore: un peace corner, o zonă de împăcare în curtea școlii, peer mediation, supraveghetori pregătiți, regulamente mai realiste, mai mult sprijin psihologic.
Dramaturga Mihaela Michailov face teatru documentar de mai bine de 10 ani. Printre temele pe care le abordează în piesele sale se află violența din sistemul educațional, relațiile dintre părinți și copii, cât și minorii ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate. Într-un text pentru Școala 9, Mihaela Michailov atrage atenția asupra unei alte probleme cronice a sistemului de învățământ: marginalizarea copiilor săraci. Problema fiind cu atât mai gravă în contextul pandemic.
De ce scriem?
De ce am ales să scriem?
Ce ne îndreptățește să scriem?
Sunt întrebări la care am decis să răspundem ca urmare a comentariilor generate de unele dintre articolelor noastre, mai ales a acelora care au scos la lumină firele de praf de sub preșul educațional. Sigur, am ridicat doar puțin colțul preșului respectiv, iar haterii nu au întârziat să apară. „Jurnaliștii lui pește”, „niște frustrați”, „habar n-au de sistem”, „îi urăsc pe profesori” sunt câteva dintre caracterizările care ne-au fost făcute.
Așa că am decis să aducem câteva clarificări.