
Cel mai mult pe lume îmi place să fiu reporter. Nu știam asta când am dat la Facultatea de Jurnalism la Iași, dar am avut fler. Până la Școala9, în cei 20 ani de presă, am fost redactor-șef la „Opinia Studențească”, reporter la Evenimentul Zilei, Adevărul, TVR - Departamentul Știri, Digi 24 și la Libertatea. Îmi place să fiu pe teren, să vorbesc cu oamenii, să filmez, să montez, să documentez, să scriu.

„Porcotlete”, „porcumelci” sau „moluscăcei”. Așa aveau să afle copiii care au participat la atelierul de traducere al ARTLIT că a fost tradus „pigwinkles” într-o carte pentru ei. În weekendul premergător Zilei Internaționale a Traducătorilor, 30 septembrie, cei mici s-au jucat cu cuvintele, au aflat mai multe despre profesie, dar și că în România, nu poți cumpăra prea multă înghețată dintr-un salariu de traducător.
Când discursul public al ministrului educației simplifică problemele și adâncește diviziunile, cum putem ajunge la facilitarea dialogului între părinți și profesori?
Bate din picioare, asemeni lui Goe, dar nu pe peronul din urbea X, ci pe o terasă cochetă de pe o îndepărtată insulă din arhipelagul dodecanez.
Bate din picioare, lovește cu furculița în farfurie, strigă.
„I deserve it!”
Părinții încearcă să-l liniștească, spunându-i ceva în șoaptă, dar copilul continuă să strige că i se cuvine acel ceva (nu contează ce) și că ei, părinții, trebuie să îi îndeplinească dorința. Scena a continuat încă vreo 5 minute, timp în care ospătarii au încercat să afle care este problema, iar mama a plecat cu copilul care nu contenea cu strigătele.