
Respiră peliculă, scrie-n versuri și când vede galben îmbrățișează.

Patru profesoare dintr-un sat mic din județul Olt vorbesc despre România și ce încă le face să se simtă mândre că locuiesc aici. Sunt dezamăgite de multe, de politicile publice care vin în sistem peste noapte, de lipsa resurselor și a viziunii. Dar pentru toate a rămas un punct care încă le luminează: oamenii. Oamenii care le-au format și oamenii mici pe care îi formează ele acum: „Vreau să-i văd pe copii oameni mari. Să-i văd realizați.”
Au trecut mai bine de două decenii de când Mioara Moraru s-a mutat în Italia cu soțul și cei doi copii. Din dorința de-a construi o comunitate de români, în 2010, a înființat Asociația Propatria. Le-a oferit, astfel, compatrioților posibilitatea să se cunoască și, în același timp, a promovat cultura noastră printre italieni. La fel de important i s-a părut să le dea ocazia copiilor din diaspora să învețe limba română, utilă mai ales dacă familia se întoarce în țară. Anul acesta, a organizat o tabără, „Atelierul de vorbărit”, la care au participat cam 90 de copii. În 2020, când a început pandemia, peste 8 mii de minori s-au întors cu părinții din străinătate, să facă școală în România.
Mai sunt doar trei săptămâni din acest an școlar. Am intrat în a doua săptămână de grevă generală a profesorilor, ceea ce a însemnat o nouă pauză pentru elevi, într-un an în care au fost oricum mai multe vacanțe și în care nu s-au dat teze. Este primul an cu structura schimbată, în care semestrele s-au transformat în cinci module și nu s-au mai încheiat medii semestriale. Școala 9 a analizat împreună cu profesori și elevi structura pe module pe care au experimentat-o.