Elevii și părinții au „sorcovit” ieri Ministerul Educației. Au cerut să trăiască mai mult predictibilitatea în structura anului școlar, să înflorească fondurile pentru transportul elevilor și să se reorganizeze mai iute și mai bine olimpiadele școlare. Dar în afară de organizarea acestor concursuri, după o pauză de doi ani, cred că este necesară o discuție serioasă despre ce mai înseamnă excelența în învățământul românesc. În cele 19 centre de excelență funcționale în toată țara, am descoperit că nu toți profesorii sunt plătiți și că fac apel la sponsorizări atunci când au nevoie de materiale didactice.
Mai puțin de jumătate din timpul de muncă al unui profesor este rezervat predării efective. România nu face excepție. O cercetare realizată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată cât anume predau profesorii în cele 37 de țări membre și cât timp rezervă celorlalte activități din afara orelor. În Finlanda, de pildă, una dintre țările cu cel mai bun sistem educațional al lumii, profesorii de liceu predau 3 ore pe zi sau chiar mai puțin. În România, media e de cinci-șase ore.
În ultimii doi ani, 340 de școli din România au primit toalete noi sau renovate în interior. În comuna Motoșeni, din Bacău, de exemplu, s-au construit toalete noi la toate cele șase unități de învățământ. Prima toaletă a fost făcută în școala principală cu ajutorul Fundației Terre des Hommes și asta a dat curaj directorului școlii și primarului să găsească fonduri și pentru restul. „Câteodată trebuie să vină cineva din exterior și să-ți spună: da, poți!”, s-a convins activista Alina Mirt. În toată țara, mai sunt 836 de unități de învățământ cu toaleta în curte.