
Andrei Tiut nu este doctor care să salveze vieți și nu are nici mașină cu care să care mâncare pentru izolați. În schimb a contribuit la tranziții spre online (instrumente de cercetare sociologică, în special în domeniul cercetării din publicitate, dacă sunteți curioși). Așa că aceste texte sunt mica lui contribuție patriotică pentru că să fie bine și, deci, să nu fie rău.

După ce am vorbit cu elevii despre școală, a venit rândul cadrelor didactice să ne răspundă ce înseamnă să fii profesor azi în România? E un job sau o vocație? Ce poate fi schimbat în bine și ce funcționează deja? Adresăm întrebări cadrelor didactice despre sistemul de educație românesc, de la angajarea în sistem până la lucrul la clasă, metode de predare, relația cu elevii și părinții. Și îl lansăm astăzi, la începutul unui nou an școlar care începe sub regulile unei noi legi a educației și a schimbărilor din sistem.
Zece elevi, în prezent studenți la universități prestigioase din țară și din străinătate, au gândit acum doi ani platforma de meditații TeachU. Au avut în minte elevii din medii dezavantajate, care nu și-ar fi permis lecții particulare altfel. Când le-a venit ideea ca elevii să-i învețe voluntar pe alți elevi tot ce știu ei, nu era pandemie. Când școlile s-au închis, copiii și părinții au căutat alternative. Așa au ajuns să ofere peste 4000 de ore de pregătire. Pe lângă pregătirea pentru examene, copiii pot să se înscrie și la lecții de limbi străine, astronomie, lingvistică sau public speaking.
Sunt învățătoare la clasa a II-a, într-o școală din Gârcini, Brașov. Localitate cu una dintre cele mai compacte comunități cu origini rome din Europa. Clasa a doua am început-o cu alfabetul. Doar în 11 dintre familiile elevilor mei există telefon mobil. Chiar și pentru cei care au, este inutil uneori, fiindcă nu există semnal peste tot. Jumătate dintre părinți sunt analfabeți și nu au cum să își ajute copiii la învățarea lecțiilor, online sau offline, iar mulți alții nu se descurcă să-i sprijine nici la exerciții din abecedar.