
Sunt fotograf de la 12 ani. Mereu am încercat să demonstrez că o fotografie poate valora cât o mie de cuvinte. Provin dintr-o zonă muntoasă, iar când vezi genul acela de peisaj în fiecare zi, e mai ușor să te uiți la un cadru și să înțelegi ce se întâmplă fără a mai fi nevoie să îl descrii. Sunt student la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și băiatul cu camera peste tot.

Să fii profesor la țară sau în urbanul mic e cu totul altă poveste decât a fi profesor în școlile bune de la oraș. Avea să vadă cu ochii ei asta, acum șapte ani, profesoara de română Ivona Munteanu, când a ajuns la Budești, Călărași. Primul ei an la catedră. Spune că dacă n-ar fi fost rețelele de profesori ale unor ONG-uri, probabil ar fi renunțat. Am discutat la REZOLVAT despre „singurătatea profesorilor” și burnout-ul din educație, dar și despre posibile soluții.
„Mint, fac absențe numeroase, care apoi sunt motivate cu ajutorul părinților”. Așa vede un profesor lipsa de respect. Altul povestește cum a înțeles că în spatele unor probleme de comportament ale elevilor erau niște situații grele acasă. După ce i-am întrebat pe elevi cum văd respectul din partea profesorilor, ne-am îndreptat și către cadrele didactice. Ei l-au definit prin interesul față de materia predată, mulțumiri, implicare, să nu înjure sau să le vorbească cu „dumneavoastră” și să se îmbrace adecvat. La fel de important pentru profi este și respectul din partea părinților sau a directorului.
O echipă formată din artiști și programatori din România și Marea Britanie au lucrat în ultimele luni la un joc video care povestește cum arăta viața dinainte de internet. Destinat în special celor născuți în epoca digitală, Life Before Internet spune povestea unei tinere deconectate de la tehnologie.