
Sunt fotograf de la 12 ani. Mereu am încercat să demonstrez că o fotografie poate valora cât o mie de cuvinte. Provin dintr-o zonă muntoasă, iar când vezi genul acela de peisaj în fiecare zi, e mai ușor să te uiți la un cadru și să înțelegi ce se întâmplă fără a mai fi nevoie să îl descrii. Sunt student la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și băiatul cu camera peste tot.

O directoare de școală dintr-un sat din Sălaj a reușit, cu metode simple, să-i aducă pe elevi cu drag la școală și astăzi copiii își aduc ei dimineața colegii la cursuri. Delia Monica Petran, de la Școala gimnazială Dobrin, cu 120 de elevi, a dat responsabilități tuturor profesorilor, a strâns relația cu familiile copiilor și a premiat prezența la școală. O politică a școlii este ca fiecare elev să primească atenție. „Să nu existe copil care să vină la școală și nimeni să nu-l întrebe nimic până merge acasă”, explică profesoara. Iată câteva exemple concrete de ce funcționează în combaterea abandonului școlar.
Ba da. Am citit, dar mai demult. Era o carte voluminoasă, cu o copertă alb cu verde pe care scria Cobzarul. O carte cu poezii de Taras Șevcenko și îmi amintesc că m-a surprins tristețea versurilor în care își cânta Ucraina asuprită. Afirmația „În viața mea n-am citit o carte scrisă de un ucrainean” nu are însă legătură cu lecturile noastre.
Elevii din sute de sate și comune nu merg la școală pentru că dascălii nu sunt vaccinați. La țară sunt și cele mai multe probleme cu conexiunea la internet și accesul la tablete, astfel că educația online este un bandaj mic pe o rană prea mare. Ministerul Educației spune că încă mai caută soluții, iar inspectorii județeni încearcă să convingă personalul didactic din rural să se imunizeze. „Orice unitate de învățământ care este în online produce o problemă de inechitate”, atrage atenția secretarul de stat Sorin Ion.