Reporter la „Ziarul de Iași” și corespondent la „Libertatea”. A învățat tot ce știe la „Opinia studențească”, din 2008, și de atunci uită câte puțin în fiecare zi.
Ești profesor și ai bibliorafturi întregi de hârtii de completat: procese verbale, comisii, standarde de calitate, fișe de activitate, registre, regulamente, strategii? Hai să le tăiem împreună. Spune-ne câte documente ai de completat și de care dintre ele consideri că te poți debarasa. Noi transformăm o discuție de cancelarie într-o dezbatere națională, plecând de la soluțiile voastre.
O mână de adolescenți de 17 ani și-au făcut o revistă. Și acum ce?
12 ani de școală și cinci de facultate, 17 ani legați cu aceeași rutină: eu într-o bancă, în fața mea profesorul. Am 56 de ani și de 28 de ani sunt profesoară în învățământul special (dintre care trei ani în Statele Unite, unde am lucrat cu elevi de liceu cu dizabilități de învățare). Ce mi-a rămas din cei 17 ani sunt câteva episoade, nu multe, în care am fost surprinsă, uimită, scoasă din zona de confort. Astăzi, când discutăm încrâncenat despre o nouă lege, eu mă întorc mai mult către profesorii care m-au format. Nu au fost atât de mulți. Putem astăzi să aducem mai mulți astfel de oameni în sistem?
