Sunt profesoară la Universitatea din București, la Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Ca cercetătoare, sunt pasionată de modul în care copiii participă și contribuie la viața socială (sociologia copilăriei), cum se interconectează interacțiunile și relațiile sociale cu învățarea, cu participarea civică și cu mediul. Promovez învățarea problematizată prin proiecte, prin care elevii și profesorii pot înțelege critic realitatea, pot învăța colaborând și pot face schimbări. Am realizat studii comparative (în SUA, Olanda, Danemarca), cercetări evaluative (în special studii de impact), ale căror rezultatele le valorific în cursurile de la facultate și în programe de formare pentru profesori. În prezent contribui la dezvoltarea „spațiului european al educației pentru cetățenie”, ca expert al Consiliului Europei. În timpul liber învăț limba daneză, mă plimb cu bicicleta și mă bucur de natură.
Coronițe, școli bune, școli rele, olimpiade și podiumuri - acestea sunt câteva dintre subiectele care au epuizat universul discursiv privind viitorul (și prezentul) politicilor educaționale de la noi, în aceste zile toride. Elevii, studenții și profesorii au intrat în vacanță, la fel și Ministerul Educației, se pare, fiindcă întârzie cu succes implementarea unor reforme prevăzute în Planul Național de Redresare și Reziliență. Patru jaloane avea de îndeplinit Ministerul din componenta dedicată „României Educate”: primele trei vizau învățământul preuniversitar și nu au fost îndeplinite. A intrat în linie dreaptă doar angajamentul care viza universitățile.
Trei liceeni care au făcut un an de școală în Statele Unite povestesc ce au învățat și cum li s-a schimbat optica față de viață.
Predă logică și filosofie la două licee diametral opuse și câștigă atenția liceenilor cu glume gândite odată cu planul lecției și exemple din lumea lor.
