
Are 25 de ani, este regizor de film documentar şi fotograf. Are un ochi în obiectiv și unul în nori.

Oksana și Marian Ferțadi, profesori la Liceul Ucrainean „Taras Șevcenko” din Sighet, povestesc, printre lacrimi cum fratele nu vrea să-și lase orașul și e pregătit să lupte. Ambii sunt ucraineni, ea e chiar din Ivano-Frankivsk, el etnic din Maramureș. Deși predau informatică și matematică, de o săptămână fac cu elevii la școală doar istorie. „Le-am vorbit despre formarea statului ucrainean, despre NATO și UE. Nu știu aceste lucruri, iar dacă nu le spunem noi, vor veni alții să le spună cum stă treaba.”
Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.
Sute de mii de oameni au ieșit în stradă în Georgia, după ce guvernul a oprit procedurile pentru integrarea în UE. De altfel, au fost proteste aproape tot anul - în special tinerii au ieșit în stradă împotriva altor măsuri ale guvernului care îngrădeau drepturi. Acum rezistă de zece zile, în ciuda faptului că sunt atacați cu tunuri cu apă și gaze lacrimogene, bătuți de forțele de ordine și arestați. Elevii refuză să intre la ore în solidaritate cu ei. Am vorbit cu o activistă și o jurnalistă despre lupta încăpățânată de a ieși de sub umbra Moscovei a unei țări de doar 3,7 milioane de locuitori.