19 ani, elevă. Simte mai mult de-o grămadă și caută să înțeleagă cum se întâmplă lumea. De acolo decurge restul.
Zeci de profesori ne-au spus care sunt activitățile lor în presupusa fără de sfârșit vacanță de vară pentru care îi invidiază lumea. După ce scad activitățile din școală, examenele naționale la care sunt corectori sau supraveghetori sau cele de titularizare și definitivat, le rămân în medie cam două săptămâni pentru ei. În timpul ăsta merg la mare și la munte, unii și în străinătate. Unii pur și simplu se relaxează, citesc sau „nu fac nimic”. Btw, ne-au dat și o listă faină de lecturi de vacanță!
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
Educația românească poate fi mai bună doar dacă sprijinim real profesorii în toate etapele carierei lor.