
Imediat ce a terminat cei trei ani de Jurnalism la Iași, și aproape tot atâția de scris la Opinia studențească, s-a orientat către un alt domeniu: învățământul. Acum este învățătoare într-o zonă defavorizată și încearcă în fiecare zi să-i învețe pe copii că lumea este mult mai mare decât comunitatea în care trăiesc.

Elevii ar trebui să aibă camera video deschisă sau nu când sunt la orele online? Este frustrant pentru un profesor să aibă în fața 20 de avataruri sau casete negre, dar este justificat să primească absență un copil care refuză să-și arate fața la cursurile online?
Psihologul Bianca Nițoi de la Organizația Salvați Copiii a explicat de ce copiii refuză în anumite circumstanțe să-și deschidă camera și le oferă câteva sfaturi profesorilor pentru a putea gestiona această situație. Mai ales că același comportament, de a-ți ascunde mediul intim, este întâlnit și la adulți, la cursurile online.
Scriitoarea Nicoleta Onofrei vorbește, într-un interviu pentru Școala 9, despre noua ei carte, „Sof și omulețul în frac albastru”, o poveste queer pentru copii. Adică are și personaje care fac parte din minoritățile sexuale. Prin ea, spune autoarea, și-a propus să le transmită celor mici un îndemn la înțelegere, chestionare, deschidere, dar și iubirea față de animale și mediu.
„Să crești fără un tată îți poate altera permanent chimia creierului”. Am dat peste citatul ăsta în „Sunday Times”. Matematica relației mele cu tata e nedreaptă: am fost cinci ani cu el și de trei ori mai mulți fără. Cinci ani din care încerc să pun cap la cap piese de puzzle decolorate sau șterse, alteori vii, mereu din povestirile altora, ca să aflu cine a fost tata. Psihologii vorbesc despre importanța doliului a cărui delimitare în timp e diferită pentru fiecare și căutându-l pe el, înțeleg că această explorare e despre a afla mai mult cine sunt eu. Așadar, dragă tată, sunt eu, Catinca…