
Învață să cunoască oameni și să scrie din 2016. A lucrat la Realitatea TV, Adevărul și Libertatea, unde este reporter și acum.

Avem o nouă lege a educației care va schimba viețile a 2.9 milioane de elevi, 210 mii de profesori și a milioane de părinți și bunici. În bine? În foarte bine? În rău? Cât se potrivește pe generația de astăzi, cea care navighează zi lumină pe net, știe să găsească orice informație online, dar este acuzată că nu știe să o interpreteze? Plăcerea de a merge la școală pare să fie în scădere. Ne-am întrebat: de ce? Apoi, ne-am spus că cel mai bine e să-i întrebăm pe elevi de ce? Elevi care arareori sunt întrebați care este opinia lor despre ceva. De Ziua Copiilor îi întrebăm pe ei ce cred.
Mihail Stănescu este student în ultimul an la Electronică, în cadrul Politehnicii din București. A început să participe la concursuri încă din clasele primare, iar interesul pentru competiții nu l-a părăsit nici acum, considerându-le cu totul o experiență educațională: cunoști competitori din toate țările, o nouă cultură și emoțiile competiției te modelează. La cea din Tunisia, de pildă, evaluatorii veneau incognito la standul lor. „Cineva cu un proiect mai puțin calitativ, dar care știe să își vândă povestea iese pe plus”, crede Mihail, care a povestit pentru Școala9 ce îl motivează să se implice în astfel de activități.
„Aceasta este doar o soluție temporară”, este opinia unui director de școală din Arad, referindu-se la proiectele finanțate generos pentru abandonul școlar. Are elevi din familiile marilor oameni de afaceri din agricultură, dar și elevi de la orfelinat. „Când vin la școală, primul lucru pe care îl fac este să mă uit la mâinile lor”, mai spun profesorul care prin proiecte europene caută să-i țină în bănci pe elevii care îi eroizează pe tinerii care pleacă la muncă în străinătate. Ce funcționează de fapt, din experiența ultimilor ani?