Am 17 ani și sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” din București. Deși urmez un profil real, îmi place să îmi cultiv și latura creativă, motiv pentru care sunt pasionată de teatru și de scris. Sunt o fire dedicată și pasionată, poate puțin perfecționistă, mereu dornică să mă implic în cât mai multe activități faine. Timpul este prea scurt pentru toate experiențele pe care îmi doresc să le am și cred că cele 24 de ore pe zi nu sunt suficiente pentru cât avem de oferit.
După zece ani, Raluca Nagy trăiește din nou, din septembrie 2021, în Japonia. Printr-o coincidență, a locuit mai întâi vizavi de o creșă/grădiniță, iar acum lângă o școală. Și pentru că predă la universitate, i-a încolțit gândul să scrie un serial în trei episoade despre educația din Japonia. Acesta este primul episod.
Cum îți încurajezi elevii să treacă de prejudecăți și să vadă posibilitățile de a progresa, când predai electronică la o școală profesională sau un liceu tehnologic?
„Slow education” este un concept derivat din paradigma „slow” (fără grabă), din care mai fac parte și alte mișcări sociale, cum ar fi „slow food”, ”slow travel” , ”slow fashion” sau „slow living”. Aceste mișcări sociale, generate în jurul principiului ”fără grabă”, au avut ca punct de pornire anii ‘80, când un grup de activiști italieni a reacționat la deschiderea unui restaurant de tip fast-food. Inițiatorul mișcării, Carlo Petrini, a atras atenția asupra faptului că mâncarea fast-food venea la pachet și cu aspecte problematice: standardizare, deconectare, abandonarea unor practici tradiționale, cum ar fi mâncatul împreună sau mesele tihnite luate în familie.
© 2026 BRD Groupe Société Générale, toate drepturile rezervate.
Școala9 este un proiect susținut de BRD GROUPE SOCIÉTÉ GÉNÉRALE.