
Ioan Ianoș – profesor universitar emerit, geograf, director al Centrului Interdisciplinar de Cercetări Avansate asupra Dinamicii Teritoriale (CICADIT), Universitatea din București. Este autorul a circa 300 de lucrări, axate în principal pe dinamica urbană, dezvoltare regională și interacțiunea om-mediu. Este membru al unor comisii de specialitate ale Uniunii Internaționale de Geografie și membru în comitetele de redacție a trei reviste internaționale cotate ISI; Distinguished Scholar Award, primit din partea Asociației Geografilor Americani (Tampa -2014). A fost consilier la Comisia de învățământ a Camerei deputaților (2005-2006), președinte al Comisiei de Științe Exacte și Științe ale Naturii a ARACIS (2007-2015), membru al Consiliului de etica a cercetării (2007-2010) și al Consiliului de etică și management universitar (2017-2019), membru al Consiliului de Finanțare a învățământului superior (2015-2019), membru (1994-2010) și Președinte al Comisiei Științele Pământului din CNATDCU (2012-2016), membru al Consiliului ARACIS (2015 –prezent).

Cât de relaxată ar trebui să fie ținuta unui elev în spațiul virtual? Ar trebui să poarte uniforma sau haine serioase, având în vedere că drumul până la școală înseamnă doi pași de la pat la birou? Jumătate de milion de elevi învață în continuare online din cauza situației epidemiologice. Experta în educație Anca Petrescu, profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, a explicat pentru Școala 9 de ce este importantă ținuta copiilor, chiar dacă ei sunt în fața unui ecran, și nu în bănci.
Lectura le influențează direct copiilor rezultatele școlare, îi ajută să-și dezvolte abilitățile cognitive, dar și empatia, arată mai multe studii. E nevoie, însă, de un minim efort din partea părinților: să le citească zilnic micuților câte o poveste. Pentru a încuraja „cititul împreună”, ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a decis ca pe 15 februarie să fie sărbătorită Ziua Națională a Lecturii și încurajează școlile din țară să organizeze activități ad-hoc.
În 1999 Liane Holliday Willey publica Pretending to Be Normal, o carte inspirată din propria experiență cu sindromul Asperger care face parte din multele manifestări ale autismului. Autoarea a scris cartea reflectând la copilăria ei, la felurile aparte de a reacționa, la „ciudățeniile”, idiosincraziile ei, dar și pentru a face loc unui dialog care pe vremea copilăriei ei nu exista. Autoarea se duce mult mai mult în timp, la sfârșitul anilor ’70 și întreaga decadă a anilor ’80 atunci când în Statele Unite unui copil ca ea, cu rezultate excepționale, bizareriile din comportament, stângăciile sociale erau mai puțin percepute ca fiind un semn al unei boli.