Mihaela Michailov este dramaturgă, co-fondatoare a Centrului de Teatru Educațional Replika și profesoară de dramaturgie la UNATC „I.L.Caragiale”. A coordonat ateliere de teatru pentru copii și adolescenți în România și în străinătate. Piesele ei sunt traduse în bulgară, engleză, franceză, germană, italiană, maghiară, spaniolă. Este mama unui băiețel de 5 ani, care își dorește să trăiască într-o lume plină de pisici pistruiate.
Înainte de pandemie, puțin peste un sfert dintre români mergeau la teatru. În ultimii doi ani, restricțiile au dus la o scădere: doar 22% au mai văzut un spectacol. Ca multe alte obiceiuri, și mersul la teatru se deprinde la vârste fragede. Ca educatoare, încerc să îi apropii pe copii de lumea scenei din care au atâtea de învățat. Astăzi, când toată lumea sărbătorește Ziua Internațională a teatrului pentru copii și tineret, vă aduc câteva argumente pentru a-i duce pe cei mici la spectacole.
Frigur Botond, un licean nevăzător din Cluj, vrea să spargă preconcepțiile cu privire la persoanele cu deficiențe. În pandemie, a organizat la Liceul Special pentru Deficienți de Vedere din Cluj-Napoca ateliere la care a invitat persoane cu dizabilități care au reușit în profesiile lor. „Nevăzătorii nu trebuie să facă doar masaj”, a spus tânărul premiat în această vară la Gala Elevului Reprezentant 2022. Frigur vrea să facă o carieră în muzică, fiind pasionat de chitară, dar până atunci, se gândește la următorul său proiect: să-i învețe pe oamenii fără deficiențe de vedere cum să interacționeze cu nevăzătorii.
Presiunea de a avea note mari, așteptările celorlalți, probleme în familie – cum se descurcă adolescenții cu presiunea exterioară, dezamăgirile și momentele grele?
