
În facultate am studiat Jurnalism, iar acum urmez un master în Management educaţional şi dezvoltare curriculară în cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Îmi place să citesc, să scriu şi să călătoresc.

Pentru a nu știm câta oară spunem și noi, odată cu alții, că importanța pe care o acordăm ca societate educației – și ne referim la dimensiunea macrosistemică –, școlii, reflectă nivelul nostru de educație și capacitatea de a gândi în perspectivă în folosul comunitar. De această dată, ne gândim la situația complicată și încă încâlcită a educației timpurii, adică a anilor de dinainte de grădiniță (cei pe care generația noastră i-a petrecut la bunici, în cele mai fericite cazuri). Creșa. Un domeniu aflat într-o etapă dinamică acum și cu un statut încă insuficient reglementat legislativ, care permite diverse anomalii.
Liderii de sindicat au anunțat că vor continua greva și luni, 12 iunie, refuzând oferta guvernanților: o primă tranșă de mărire salarială de 45%, de anul viitor, și vouchere anuale de 1.500 de lei. Anterior, prima tranșă de creșteri ar fi trebuit să fie de 40% în primul an de la adoptarea legii salarizării unitare și în următorii ani câte 30%. Oferta premierului Nicolae Ciucă a venit în timpul celui de-al treilea protest de stradă de la declanșarea grevei generale, organizat vineri, 9 iunie, care a adunat în fața Palatului Victoria zeci de mii de cadre didactice din toată țara. Profesorii vor intra astfel în a patra săptămână de grevă. Cel mai lung protest al profesorilor a avut loc în ianuarie 2000, când aceștia nu au mai intrat la cursuri pentru cinci săptămâni.
Numărul de școli defavorizate a crescut cu peste 30% într-un singur an. Dacă în anul școlar 2017 - 2018 erau 1.169 de unități de învățământ dezavantajate, în anul următor au ajuns la 1.535, potrivit datelor din raportul lansat marți de Asociația Human Catalyst. Practic, peste 450 de mii de copii învață în școli dezavantajate.