
Este jurnalist sportiv, face traduceri literare, are pisici, cărți, copil și o dorință enormă de a dormi.

Anul trecut, olimpicii români au obținut peste 200 de medalii la competiții internaționale. Elevi care se pregătesc an de an, care lucrează suplimentar și trăiesc pentru a duce steagul României pe podiumul olimpiadelor internaționale, se găsesc în acest an fără un țel. Ministerul Educației a decis să suspende organizarea oricăror concursuri de acest gen. Asemenea sportivilor, și „creierele” trebuie antrenate cu gândul la o competiție. Unde mai pui că rezultatele la concursurile internaționale le-au asigurat multora locuri la universități prestigioase din lume.
Îmi amintesc cum a fost primul examen la care am participat în calitate de evaluator. De fapt nu era un examen, era un ditamai concurs de admitere la liceu, un liceu fără miză, în fond. Sau da, era o miză, cea a liceului, care trebuia să-și asigure clasele – cifra de școlarizare era generoasă.
Dacă vrei, poți. Dacă înveți, vei reuși. Cine e serios și muncește, îi va fi mai bine. Am auzit aceste marote de nenumărate ori. Cel mai recent, ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, spunea despre copiii ce provin din familii sărace că dacă învață, pot cumula bursa socială cu cea de merit, iar asta să fie o motivație suficientă pentru părinți „să trimită copilul la școală, nu la muncă”. Am ales să vorbim astăzi despre măsurile de combatere a abandonului școlar, adesea prezentate ca un panaceu, dar care nu pot trece nici drept plasture. Și despre disprețul de a da, de la înălțimea privilegiatului, greutate voinței înaintea putinței.