Profesori de Școala 9

Editorial. Despre oamenii care nu apar în fotografia olimpiadelor școlare

Dup-atâta vânt și ceață, a răsărit soarele, iar păpădiile au explodat în curtea școlii, pe marginea șoselelor, în spațiul verde din fața blocului, în grădina de acasă. E semn că în sfârșit primăvara a decis să revină. Dar nu doar păpădiile au explodat acum, în plină lună aprilie. Primăvara este și sezonul olimpiadelor, așa că este destul să arunci ochii peste pagina ta de Facebook ca să observi explozia de fotografii cu copii ținând în mână diploma Ministerului Educației, acordată celor care au obținut premii și mențiuni la olimpiadele școlare. 

Editorial. Despre educarea leopardului și gardul vopsit al educației

Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul. Cu siguranță cunoașteți această zicală, care identifică prin mesajul ei raportul dintre mască și chip, dintre aparență și esență, dintre fals și autenticitate. Masca, aparența, falsul au o strălucire mai intensă, mai curată, mai luminoasă decât chipul, esența, autenticitatea, care pot fi, uneori, la polul opus situate. 

Editorial. Verde și Altfel. Separat sau împreună?

Îmi plăceau în copilărie și adolescență excursiile pe care dirigintele meu, profesor de geografie, le organiza duminica (am prins vremurile în care săptămâna avea șase zile lucrătoare, așa că noi aveam cursuri și sâmbăta, este adevărat, doar până la ora 12 – prindeam acasă, pe la 13, desenele animate cu Mihaela), în împrejurimile orășelului în care am crescut, bun prilej pentru a înțelege mai bine formele de relief, dar și pentru a ne cunoaște unii pe alții. 

Editorial. Dar muieți-s posmagii?

Cine nu știe celebra și amuzanta, dar și trista poveste a omului leneș portretizat de Ion Creangă? Omul care era atât de leneș încât, atunci când o femeie bogată și miloasă vrea să-l scape de spânzurătoarea spre care-l duceau sătenii, refuză posmagii oferiți de aceasta, pentru că i se pare prea greu să și-i înmoaie singur. Cu adevărat, nu știm o parabolă mai elocventă pentru a ilustra ultima limită a lenei. Sau a delăsării. Grozavă povară!

Editorial. Bună ziua căciulă, că stăpânul n-are gură

Poate este o amintire falsă, nu știu, dar tind totuși să cred că într-unul dintre manualele din clasele primare exista o povestioară despre un băiat care, trecând pe lângă un om din sat, nu i-a dat binețe, iar acesta i s-a adresat căciulii cu proverbul pe care cred că mai toți îl cunoașteți. Privind în urmă cu experiența omului de la catedră, îmi spun că povestirea cu pricina (dacă o fi existând) avea caracter moralizator și viza dezvoltarea unor atitudini, într-o vreme în care nu se vorbea despre modele curriculare, despre competențe, despre dezvoltare personală, într-o vreme în care se implementau programe analitice, iar manualul era unic și sfânt, într-o vreme în care respectul...

Editorial. Ce ne îndreptățește să scriem despre praful de sub preșul educațional

De ce scriem?

De ce am ales să scriem?

Ce ne îndreptățește să scriem?

Sunt întrebări la care am decis să răspundem ca urmare a comentariilor generate de unele dintre articolelor noastre, mai ales a acelora care au scos la lumină firele de praf de sub preșul educațional. Sigur, am ridicat doar puțin colțul preșului respectiv, iar haterii nu au întârziat să apară. „Jurnaliștii lui pește”, „niște frustrați”, „habar n-au de sistem”, „îi urăsc pe profesori” sunt câteva dintre caracterizările care ne-au fost făcute. 

Așa că am decis să aducem câteva clarificări.